Psalmi 73  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
² Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
³ Căci^(A) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
⁴ Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
⁵ N-au^(B) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
⁶ De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i^(C) înveleşte.
⁷ Li se bulbucă ochii^(D) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
⁸ Râd^(E) şi vorbesc^(F) cu răutate de asuprire:
vorbesc^(G) de sus,
⁹ îşi înalţă gura^(H) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
¹⁰ De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite^(I) apă din plin,
¹¹ şi zice: „Ce^(J) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
¹² Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi^(K) şi îşi măresc bogăţiile.
¹³ Degeaba^(L) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am^(M) spălat mâinile în nevinovăţie,
¹⁴ căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
¹⁵ Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
¹⁶ M-am^(N) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
¹⁷ până ce am^(O) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta^(P) de la urmă a celor răi.
¹⁸ Da, Tu-i pui^(Q) în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
¹⁹ Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
²⁰ Ca^(R) un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la^(S) deşteptarea Ta!
²¹ Când mi se^(T) amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
²² eram prost^(U) şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
²³ Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
²⁴ mă vei călăuzi^(V) cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
²⁵ Pe^(W) cine altul am eu în cer afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
²⁶ Carnea^(X) şi inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea^(Y) mea de moştenire.
²⁷ Căci iată că cei ce^(Z) se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi^(AA).
²⁸ Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii^(AB) de Dumnezeu:
pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.