¹ Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-mă^(A) de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
² ca^(B) să nu mă sfâşie ca un leu,
care înghite^(C) fără să sară cineva în ajutor.
³ Doamne, Dumnezeule, dacă^(D) am făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelege^(E) pe mâinile mele,
⁴ dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
şi n-am izbăvit^(F) pe cel ce mă asuprea fără temei,
⁵ atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă,
să-mi calce viaţa la pământ
şi slava mea în pulbere să mi-o arunce!
⁶ Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Te^(G) împotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezeşte-Te^(H) ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!
⁷ Să Te înconjure adunarea popoarelor
şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
⁸ Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, după^(I) neprihănirea şi nevinovăţia mea!
⁹ Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit,
Tu, care cercetezi^(J) inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
¹⁰ Scutul meu este în Dumnezeu,
care mântuieşte pe cei cu inima curată^(K).
¹¹ Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
¹² Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia^(L),
Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
¹³ îndreaptă asupra lui săgeţi^(M) omorâtoare
şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
¹⁴ Iată că cel rău^(N) pregăteşte răul,
zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:
¹⁵ face o groapă, o sapă
şi tot el cade în groapa^(O) pe care a făcut-o.
¹⁶ Fărădelegea^(P) pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui
şi silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
¹⁷ Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.