Psalmi 102

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi s-ajungă^(A) strigătul meu până la Tine!
² Nu-mi^(B) ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi^(C) urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
³ Căci^(D) zilele mele pier ca fumul
şi oasele^(E) îmi ard ca un tăciune.
⁴ Inima îmi este lovită şi mi se usucă^(F) întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
⁵ Aşa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele^(G) de carne.
⁶ Semăn^(H) cu pelicanul^(I) din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
⁷ nu mai pot dormi^(J) şi sunt
ca pasărea singuratică^(K) pe un acoperiş.
⁸ În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi potrivnicii mei jură^(L) pe^(M) mine în mânia lor.
⁹ Mănânc ţărână în loc de pâine
şi îmi amestec lacrimile cu băutura^(N)
10 din pricina mâniei şi urgiei Tale,
căci Tu m-ai^(O) ridicat şi m-ai aruncat departe.
¹¹ Zilele mele sunt ca^(P) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.
¹² Dar^(Q) Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie
şi pomenirea^(R) Ta ţine din neam în neam.
¹³ Tu Te vei scula şi vei avea milă^(S) de Sion;
căci este vremea^(T) să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele^(U) Sionului
şi le e milă de ţărâna lui.
¹⁵ Atunci se vor teme^(V) neamurile de Numele Domnului
şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
¹⁶ Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul
şi Se va arăta în^(W) slava Sa.
¹⁷ El ia aminte la^(X) rugăciunea nevoiaşului
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
¹⁸ Să se scrie^(Y) lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul^(Z) care se va naşte să laude pe Domnul!
¹⁹ Căci El priveşte^(AA) din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
²⁰ ca^(AB) să audă gemetele prinşilor de război
şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
²¹ pentru ca ei să vestească^(AC) în Sion Numele Domnului
şi laudele lui în Ierusalim,
²² când se vor strânge toate popoarele
şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
²³ El mi-a frânt puterea în drum
şi mi-a scurtat^(AD) zilele,
²⁴ Eu zic^(AE): „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani^(AF) ţin veşnic!”
²⁵ Tu ai întemeiat în^(AG) vechime pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
²⁶ Ele^(AH) vor pieri, dar Tu^(AI) vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
²⁷ Dar Tu^(AJ) rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
²⁸ Fiii^(AK) robilor Tăi îşi vor locui ţara
şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.