¹ Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu^(A) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
² Căci se măguleşte^(B) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
³ Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare^(C);
nu mai vrea^(D) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
⁴ În aşternutul lui se gândeşte la răutate^(E),
stă pe^(F) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^(G) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile^(H) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni^(I) şi pe dobitoace!
⁷ Cât^(J) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc^(K) fiii oamenilor adăpost.
⁸ Se^(L) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul^(M) desfătărilor^(N) Tale.
⁹ Căci^(O) la Tine este izvorul vieţii;
prin^(P) lumina Ta vedem lumina.
¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste^(Q) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită^(R)!
¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
¹² Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi^(S) nu pot să se mai scoale.