Proverbele 8:1-16:12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

11 Cumpăna^(BY) înşelătoare este urâtă Domnului,
dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
² Când^(BZ) vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
³ Neprihănirea^(CA) oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă,
dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
⁴ În ziua mâniei, bogăţia nu^(CB) slujeşte la nimic,
dar neprihănirea^(CC) izbăveşte de la moarte.
⁵ Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea,
dar cel rău^(CD) cade prin însăşi răutatea lui.
⁶ Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă,
dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
⁷ La^(CE) moartea celui rău, îi piere nădejdea,
şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
⁸ Cel neprihănit^(CF) este scăpat din strâmtorare,
şi cel rău îi ia locul.
⁹ Cu gura lui, omul nelegiuit^(CG) pierde pe aproapele său,
dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
¹⁰ Când le merge bine^(CH) celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură
şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
¹¹ Cetatea^(CI) se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană,
dar este surpată prin gura celor răi.
¹² Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,
dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
¹³ Cine umblă cu bârfeli^(CJ) dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.
¹⁴ Când^(CK) nu este chibzuinţă, poporul cade,
dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
¹⁵ Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău^(CL),
dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.
¹⁶ O femeie^(CM) plăcută capătă cinste,
şi cei asupritori capătă bogăţie.
¹⁷ Omul^(CN) milostiv îşi face bine sufletului său,
dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.
¹⁸ Cel rău dobândeşte un câştig înşelător,
dar cel^(CO) ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.
¹⁹ Adevărata neprihănire duce la viaţă,
dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
²⁰ Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului,
dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
²¹ Hotărât: cel rău nu va rămâne^(CP) nepedepsit,
dar sămânţa^(CQ) celor neprihăniţi va fi scăpată.
²² Femeia frumoasă şi fără minte este
ca un inel de aur pus în râtul unui porc.
²³ Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine,
dar aşteptarea celor răi este numai mânie^(CR).
²⁴ Unul care dă cu mâna largă^(CS) ajunge mai bogat;
şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.
²⁵ Sufletul^(CT) binefăcător va fi săturat,
şi^(CU) cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.
²⁶ Cine^(CV) opreşte grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea^(CW).
²⁷ Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă,
dar^(CX) cine urmăreşte răul este atins de el.
²⁸ Cine^(CY) se încrede în bogăţii va cădea,
dar cei neprihăniţi vor înverzi ca^(CZ) frunzişul.
²⁹ Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt^(DA),
şi nebunul va fi robul omului înţelept!
³⁰ Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă,
şi cel^(DB) înţelept câştigă suflete.
³¹ Iată^(DC), cel neprihănit este răsplătit pe pământ;
cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

12 Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost.
² Omul de bine^(DD) capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
³ Omul nu se întăreşte prin răutate,
dar rădăcina^(DE) celor neprihăniţi nu se va clătina.
⁴ O femeie^(DF) cinstită este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face ruşine este ca^(DG) putregaiul în oasele lui.
⁵ Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.
⁶ Cuvintele^(DH) celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge,
dar^(DI) gura celor fără prihană îi izbăveşte.
⁷ Cei răi^(DJ) sunt răsturnaţi şi nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
⁸ Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar^(DK) cel cu inima stricată este dispreţuit.
⁹ Mai^(DL) bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă,
decât^(DM) să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
¹⁰ Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
¹¹ Cine-şi^(DN) lucrează ogorul va avea belşug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este^(DO) fără minte.
¹² Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
¹³ În păcătuirea cu buzele este^(DP) o cursă primejdioasă,
dar^(DQ) cel neprihănit scapă din bucluc.
¹⁴ Prin rodul^(DR) gurii te saturi de bunătăţi,
şi^(DS) fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.
¹⁵ Calea nebunului este fără prihană în^(DT) ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile.
¹⁶ Nebunul^(DU) îndată îşi dă pe faţă mânia,
dar înţeleptul ascunde ocara.
¹⁷ Cine^(DV) spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
¹⁸ Cine vorbeşte^(DW) în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar^(DX) limba înţelepţilor aduce vindecare.
¹⁹ Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
²⁰ Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
²¹ Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
²² Buzele mincinoase sunt urâte^(DY) Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
²³ Omul^(DZ) înţelept îţi ascunde ştiinţa,
dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
²⁴ Mâna^(EA) celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneşă va plăti bir.
²⁵ Neliniştea^(EB) din inima omului îl doboară,
dar o vorbă^(EC) bună îl înveseleşte.
²⁶ Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
²⁷ Leneşul nu-şi frige vânatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca.
²⁸ Pe cărarea neprihănirii este viaţa
şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

13 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar^(ED) batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
² Prin rodul gurii^(EE) ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie.
³ Cine-şi^(EF) păzeşte gura îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
⁴ Leneşul^(EG) doreşte mult, şi totuşi n-are nimic,
dar cei harnici se satură.
⁵ Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase,
dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
⁶ Neprihănirea^(EH) păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
⁷ Unul^(EI) face pe bogatul, şi n-are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii.
⁸ Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea.
⁹ Lumina^(EJ) celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge.
¹⁰ Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
¹¹ Bogăţia^(EK) câştigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.
¹² O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă^(EL) împlinită este un pom de viaţă.
¹³ Cine nesocoteşte^(EM) Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
¹⁴ Învăţătura^(EN) înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele^(EO) morţii.
¹⁵ O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă.
¹⁶ Orice^(EP) om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
¹⁷ Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios^(EQ) aduce tămăduire.
¹⁸ Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel^(ER) ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
¹⁹ Împlinirea unei dorinţe^(ES) este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
²⁰ Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
²¹ Nenorocirea urmăreşte pe cei^(ET) ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
²² Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile^(EU) păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
²³ Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană^(EV) îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
²⁴ Cine^(EW) cruţă nuiaua urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.
²⁵ Cel^(EX) neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă.

14 Femeia^(EY) înţeleaptă îşi zideşte^(EZ) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
² Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar^(FA) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
³ În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar^(FB) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
⁴ Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
⁵ Un martor^(FC) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput^(FD) ştiinţa este lucru uşor.
⁷ Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
⁸ Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
⁹ Cei^(FE) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
¹¹ Casa^(FF) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
¹² Multe căi pot^(FG) părea bune omului,
dar la^(FH) urmă se văd că duc la moarte.
¹³ De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi^(FI) prin necaz.
¹⁴ Cel cu inima rătăcită se satură^(FJ) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
¹⁵ Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
¹⁶ Înţeleptul^(FK) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
¹⁷ Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
¹⁸ Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
¹⁹ Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
²⁰ Săracul^(FL) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
²¹ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar^(FM) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
²² În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
²³ Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
²⁴ Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
²⁵ Martorul^(FN) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
²⁷ Frica^(FO) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
²⁸ Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
²⁹ Cine^(FP) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma^(FQ) este putrezirea^(FR) oaselor.
³¹ Cine^(FS) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul^(FT) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
³² Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit^(FU) chiar şi la moarte trage nădejde.
³³ Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în^(FV) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
³⁴ Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
³⁵ Un împărat are plăcere^(FW) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.

15 Un răspuns^(FX) blând potoleşte mânia,
dar o vorbă^(FY) aspră aţâţă mânia.
² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura^(FZ) nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
³ Ochii Domnului sunt în^(GA) orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
⁴ Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
⁵ Nesocotitul^(GB) dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar^(GC) cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
⁶ În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare.
⁷ Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
⁸ Jertfa^(GD) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
⁹ Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă^(GE) după neprihănire.
¹⁰ Cine părăseşte cărarea este aspru^(GF) pedepsit,
şi cine^(GG) urăşte mustrarea va muri.
¹¹ Locuinţa morţilor^(GH) şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile^(GI) oamenilor!
¹² Batjocoritorului^(GJ) nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
¹³ O inimă^(GK) veselă înseninează faţa,
dar, când^(GL) inima este tristă, duhul este mâhnit.
¹⁴ Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar^(GM) cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
¹⁶ Mai^(GN) bine puţin cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare!
¹⁷ Mai^(GO) bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură.
¹⁸ Un om^(GP) iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
¹⁹ Drumul^(GQ) leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
²⁰ Un fiu^(GR) înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa.
²¹ Nebunia^(GS) este o bucurie pentru cel fără minte,
dar^(GT) un om priceput merge pe drumul cel drept.
²² Planurile nu izbutesc când^(GU) lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Şi ce bună este o^(GV) vorbă spusă la vreme potrivită!
²⁴ Pentru cel înţelept, cărarea^(GW) vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
²⁵ Domnul surpă casa^(GX) celor mândri,
dar întăreşte hotarele^(GY) văduvei.
²⁶ Gândurile^(GZ) rele sunt urâte Domnului,
dar^(HA) cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
²⁷ Cel^(HB) lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
²⁸ Inima celui neprihănit se gândeşte^(HC) ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
²⁹ Domnul Se depărtează^(HD) de cei răi,
dar ascultă rugăciunea^(HE) celor neprihăniţi.
³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele.
³¹ Urechea^(HF) care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
³² Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
³³ Frica^(HG) de Domnul este şcoala înţelepciunii
şi smerenia merge înaintea^(HH) slavei.

16 Planurile^(HI) pe care le face inima atârnă de om,
dar^(HJ) răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
² Toate căile omului sunt curate în^(HK) ochii lui,
dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul^(HL).
³ Încredinţează-ţi lucrările^(HM) în mâna Domnului,
şi îţi vor izbuti planurile.
⁴ Domnul^(HN) a făcut toate pentru o ţintă,
chiar^(HO) şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
⁵ Orice inimă trufaşă este o scârbă^(HP) înaintea Domnului;
hotărât^(HQ), ea nu va rămâne nepedepsită.
⁶ Prin^(HR) dragoste şi credincioşie, omul ispăşeşte nelegiuirea
şi prin frica^(HS) de Domnul se abate de la rău.
⁷ Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.
⁸ Mai^(HT) bine puţin cu dreptate,
decât mari venituri cu strâmbătate.
⁹ Inima^(HU) omului se gândeşte pe ce cale să meargă,
dar^(HV) Domnul îi îndreaptă paşii.
¹⁰ Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
¹¹ Cântarul^(HW) şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
¹² Împăraţilor le este scârbă să facă rău,
căci prin^(HX) neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.