29 Un om care rămâne încăpăţânat după mai multe mustrări,
    va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Când cei drepţi se înmulţesc, poporul se bucură,
    dar când conduce cel rău poporul suspină.

Cine iubeşte înţelepciunea aduce bucurie tatălui său,
    dar cine umblă cu prostituatele risipeşte averea.

Un rege dă stabilitate ţării prin justiţie,
    dar omul care primeşte daruri o distruge.

Cine îşi linguşeşte semenul,
    întinde o plasă picioarelor acestuia.

În nelegiuirea unui om rău este o cursă,
    dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.

Cel drept cunoaşte cauza săracilor,
    dar cel rău nu înţelege o asemenea cunoştinţă.

Batjocoritorii agită o cetate,
    dar oamenii înţelepţi potolesc mânia.

Când un înţelept are o controversă cu un nebun,
    nebunul se mânie sau râde, astfel că nu se face pace.

10 Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe cel integru
    şi caută să-l ucidă pe cel drept.

11 Cel prost îşi dă drumul la nervi,
    dar cel înţelept îi ţine sub control.

12 Când un conducător dă atenţie minciunilor,
    toţi supuşii lui devin răi.

13 Săracul şi asupritorul au un lucru comun:
    Domnul le luminează amândurora ochii.

14 Dacă regele îl judecă nepărtinitor pe sărac,
    tronul lui va fi întotdeauna în siguranţă.

15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
    dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.

16 Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul,
    dar cel drept le va vedea prăbuşirea.

17 Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă!
    El va aduce desfătare sufletului tău.

18 Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu,
        dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!

19 Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte;
    pentru că, deşi înţelege, el nu ascultă.

20 Vezi un om care răspunde în pripă?
    Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

21 Slujitorul care este răsfăţat din copilărie,
    ajunge la urmă un arogant[a].

22 Un om mânios stârneşte certuri
    şi cel iute la mânie săvârşeşte multe păcate.

23 Mândria omului îi aduce umilire,
    dar un duh supus va dobândi onoare.

24 Cine este complice cu un hoţ îşi urăşte viaţa;
    deşi aude jurământul, nu recunoaşte nimic.

25 Frica de oameni este o capcană,
    dar oricine se încrede în Domnul este în siguranţă.

26 Mulţi caută bunăvoinţa[b] conducătorului,
    dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.

27 Aşa cum cel nedrept este o scârbă pentru cei drepţi,
    cel cinstit este o scârbă pentru cel rău.

Footnotes

  1. Proverbe 29:21 Sensul termenului ebraic este nesigur
  2. Proverbe 29:26 Lit.: faţa

29 Un(A) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
Când(B) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul(C) geme.
Cine(D) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar(E) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
Cel(F) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
Cei(G) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc(H) mânia.
Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau(I) să tot râdă, căci pace nu se face.
10 Oamenii(J) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11 Nebunul(K) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
12 Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13 Săracul şi asupritorul se(L) întâlnesc,
dar Domnul(M) le luminează ochii la amândoi.
14 Un împărat(N) care judecă pe săraci după(O) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
15 Nuiaua(P) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul(Q) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
16 Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar(R) cei buni le vor vedea căderea.
17 Pedepseşte-ţi(S) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
18 Când(T) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar(U) ferice de poporul care păzeşte Legea!
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai(V) mult de la un nebun decât de la el.
21 Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
22 Un om(W) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
23 Mândria(X) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
25 Frica(Y) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26 Mulţi(Z) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Happy Is He Who Keeps the Law

29 He(A) who is often rebuked, and hardens his neck,
Will suddenly be destroyed, and that without remedy.

When the righteous [a]are in authority, the (B)people rejoice;
But when a wicked man rules, (C)the people groan.

Whoever loves wisdom makes his father rejoice,
But a companion of harlots wastes his wealth.

The king establishes the land by justice,
But he who receives bribes overthrows it.

A man who (D)flatters his neighbor
Spreads a net for his feet.

By transgression an evil man is snared,
But the righteous sings and rejoices.

The righteous (E)considers the cause of the poor,
But the wicked does not understand such knowledge.

Scoffers (F)set a city aflame,
But wise men turn away wrath.

If a wise man contends with a foolish man,
(G)Whether the fool rages or laughs, there is no peace.

10 (H)The bloodthirsty hate the blameless,
But the upright seek his [b]well-being.

11 A fool vents all his (I)feelings,[c]
But a wise man holds them back.

12 If a ruler pays attention to lies,
All his servants become wicked.

13 The poor man and the oppressor have this in common:
(J)The Lord gives light to the eyes of both.

14 The king who judges the (K)poor with truth,
His throne will be established forever.

15 The rod and rebuke give (L)wisdom,
But a child left to himself brings shame to his mother.

16 When the wicked are multiplied, transgression increases;
But the righteous will see their (M)fall.

17 Correct your son, and he will give you rest;
Yes, he will give delight to your soul.

18 (N)Where there is no [d]revelation, the people cast off restraint;
But (O)happy is he who keeps the law.

19 A servant will not be corrected by mere words;
For though he understands, he will not respond.

20 Do you see a man hasty in his words?
(P)There is more hope for a fool than for him.

21 He who pampers his servant from childhood
Will have him as a son in the end.

22 (Q)An angry man stirs up strife,
And a furious man abounds in transgression.

23 (R)A man’s pride will bring him low,
But the humble in spirit will retain honor.

24 Whoever is a partner with a thief hates his own life;
(S)He [e]swears to tell the truth, but reveals nothing.

25 (T)The fear of man brings a snare,
But whoever trusts in the Lord shall be [f]safe.

26 (U)Many seek the ruler’s [g]favor,
But justice for man comes from the Lord.

27 An unjust man is an abomination to the righteous,
And he who is upright in the way is an abomination to the wicked.

Footnotes

  1. Proverbs 29:2 become great
  2. Proverbs 29:10 Lit. soul or life
  3. Proverbs 29:11 Lit. spirit
  4. Proverbs 29:18 prophetic vision
  5. Proverbs 29:24 Lit. hears the adjuration or oath
  6. Proverbs 29:25 secure, lit. set on high
  7. Proverbs 29:26 Lit. face