29 Un om care rămâne încăpăţânat după mai multe mustrări,
    va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Când cei drepţi se înmulţesc, poporul se bucură,
    dar când conduce cel rău poporul suspină.

Cine iubeşte înţelepciunea aduce bucurie tatălui său,
    dar cine umblă cu prostituatele risipeşte averea.

Un rege dă stabilitate ţării prin justiţie,
    dar omul care primeşte daruri o distruge.

Cine îşi linguşeşte semenul,
    întinde o plasă picioarelor acestuia.

În nelegiuirea unui om rău este o cursă,
    dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.

Cel drept cunoaşte cauza săracilor,
    dar cel rău nu înţelege o asemenea cunoştinţă.

Batjocoritorii agită o cetate,
    dar oamenii înţelepţi potolesc mânia.

Când un înţelept are o controversă cu un nebun,
    nebunul se mânie sau râde, astfel că nu se face pace.

10 Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe cel integru
    şi caută să-l ucidă pe cel drept.

11 Cel prost îşi dă drumul la nervi,
    dar cel înţelept îi ţine sub control.

12 Când un conducător dă atenţie minciunilor,
    toţi supuşii lui devin răi.

13 Săracul şi asupritorul au un lucru comun:
    Domnul le luminează amândurora ochii.

14 Dacă regele îl judecă nepărtinitor pe sărac,
    tronul lui va fi întotdeauna în siguranţă.

15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
    dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.

16 Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul,
    dar cel drept le va vedea prăbuşirea.

17 Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă!
    El va aduce desfătare sufletului tău.

18 Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu,
        dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!

19 Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte;
    pentru că, deşi înţelege, el nu ascultă.

20 Vezi un om care răspunde în pripă?
    Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

21 Slujitorul care este răsfăţat din copilărie,
    ajunge la urmă un arogant[a].

22 Un om mânios stârneşte certuri
    şi cel iute la mânie săvârşeşte multe păcate.

23 Mândria omului îi aduce umilire,
    dar un duh supus va dobândi onoare.

24 Cine este complice cu un hoţ îşi urăşte viaţa;
    deşi aude jurământul, nu recunoaşte nimic.

25 Frica de oameni este o capcană,
    dar oricine se încrede în Domnul este în siguranţă.

26 Mulţi caută bunăvoinţa[b] conducătorului,
    dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.

27 Aşa cum cel nedrept este o scârbă pentru cei drepţi,
    cel cinstit este o scârbă pentru cel rău.

Footnotes

  1. Proverbe 29:21 Sensul termenului ebraic este nesigur
  2. Proverbe 29:26 Lit.: faţa

29 Un(A) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
Când(B) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul(C) geme.
Cine(D) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar(E) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
Cel(F) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
Cei(G) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc(H) mânia.
Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau(I) să tot râdă, căci pace nu se face.
10 Oamenii(J) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11 Nebunul(K) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
12 Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13 Săracul şi asupritorul se(L) întâlnesc,
dar Domnul(M) le luminează ochii la amândoi.
14 Un împărat(N) care judecă pe săraci după(O) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
15 Nuiaua(P) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul(Q) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
16 Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar(R) cei buni le vor vedea căderea.
17 Pedepseşte-ţi(S) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
18 Când(T) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar(U) ferice de poporul care păzeşte Legea!
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai(V) mult de la un nebun decât de la el.
21 Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
22 Un om(W) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
23 Mândria(X) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
25 Frica(Y) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26 Mulţi(Z) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

29 (A) Den som får mycket

    tillrättavisning
        men förblir hårdnackad
    ska krossas plötsligt utan räddning.

(B) När de rättfärdiga blir fler[a]
        gläder sig folket,
    när den gudlöse härskar
        suckar folket.

(C) Den som älskar vishet gläder sin far,
    den som umgås med prostituerade
        förstör vad han äger.

(D) Genom rättvisa
        bygger kungen upp landet,
    men genom höga pålagor[b]
        river han ner det.

(E) Den som smickrar sin nästa
    lägger ut ett nät för hans fötter.

(F) En ond människa snärjs av sin synd,
    men den rättfärdige
        kan jubla och vara glad.

(G) Den rättfärdige känner
        de fattigas sak,
    den gudlöse visar
        ingen förståelse.

(H) Hånare uppviglar staden,
    de visa stillar vreden.

(I) När en vis man går till rätta
        med en dåre,
    blir dåren arg eller skrattar
        och det blir ingen ro.

10 De blodtörstiga hatar den hederlige,
    men de ärliga skyddar hans liv.

11 (J) Dåren släpper lös all sin vrede[c],
    men den vise håller den tillbaka.

12 Den furste som lyssnar
        till lögnaktigt tal
    får bara gudlösa tjänare.

13 (K) Den fattige och förtryckaren
        lever sida vid sida[d],
    Herren ger ljus åt bådas ögon.

14 (L) Den kung som dömer de fattiga rätt,
    hans tron ska bestå för alltid.

15 (M) Ris och tillrättavisning ger vishet,
    men ett ouppfostrat barn
        drar skam över sin mor.

16 (N) När de gudlösa blir fler,
        frodas synden,
    men de rättfärdiga
        ska se deras fall.

17 (O) Fostra din son, så ger han dig ro
    och ljuvlig lycka åt din själ.

18 (P) Utan uppenbarelsen
        går folket vilse,
    lycklig är den som tar vara
        på Guds undervisning.

19 Ord fostrar ingen tjänare,
    han förstår men fogar sig inte.

20 (Q) Ser du en man som talar förhastat?
    Det är mer hopp om dåren
        än om honom.

21 Om man skämmer bort sin tjänare
        från hans ungdom
    blir han till sist oregerlig[e].

22 (R) En argsint man skapar gräl,
    den hetlevrade förgår sig ofta.

23 (S) En människas högmod
        förödmjukar henne,
    men den ödmjuke vinner ära.

24 (T) Den som delar byte med en tjuv
        hatar sitt eget liv,
    han hör eden[f] men berättar inget.

25 (U) Människofruktan blir en snara,
    men den som förtröstar på Herren
        blir beskyddad.

26 Många söker en furstes ynnest,
    men av Herren får var och en
        sin rätt.

27 (V) De rättfärdiga avskyr
        den som gör orätt,
    de gudlösa avskyr
        den som lever rätt.

Footnotes

  1. 29:2 blir fler   Annan översättning: ”frodas” (även i vers 16).
  2. 29:4 genom höga pålagor   Annan översättning: ”genom att ta mutor”.
  3. 29:11 vrede   Ordagrant: ”ande”.
  4. 29:13 lever sida vid sida   Ordagrant: ”möts”.
  5. 29:21 oregerlig   Grundtexten svårtolkad.
  6. 29:24 eden   Kallelsen att vittna, med förbannelse över den som vittnar falskt under ed.