Plângerile 1:20-22

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

²⁰ „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu^(A) fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a^(B) lăsat fără copii; în casă, moartea.
²¹ M-au auzit suspinând, dar nimeni^(C) nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti^(D) ziua când şi ei vor fi ca mine.
²² Adu toată răutatea lor înaintea^(E) Ta
şi fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!”
Căci suspinele mele sunt multe şi inima îmi este^(F) bolnavă.