13 Prorocie^(A) împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. ² Ridicaţi^(B) un steag pe^(C) un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne^(D) cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor! ³ „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii^(E) Mei la judecata mâniei Mele, pe cei^(F) ce se bucură de mărimea Mea.” ⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta. ⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. ⁶ Gemeţi, căci ziua^(G) Domnului este aproape: ea^(H) vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(I) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul. ⁹ Iată, vine Ziua^(J) Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii^(K) de pe el. ¹⁰ Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca^(L) la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina. ¹¹ „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi^(M) face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. ¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. ¹³ Pentru^(N) aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua^(O) mâniei Lui aprinse. ¹⁴ Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se^(P) va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui. ¹⁵ Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie. ¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi^(Q) sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite. ¹⁷ Iată^(R), aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. ¹⁸ Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. ¹⁹ Şi astfel^(S), Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma^(T) şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. ²⁰ El nu va mai fi locuit^(U), nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ²¹ ci^(V) fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. ²² Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape^(W) să vină şi zilele nu i se vor lungi.”

46 Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra^(A) neamurilor: ² asupra Egiptului, împotriva oastei^(B) lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: ³ „Pregătiţi scutul^(C) şi pavăza şi mergeţi la luptă; ⁴ înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!… ⁵ Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi; fug fără să se mai uite înapoi… Groaza^(D) se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul. ⁶ Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină^(E) şi cad! ⁷ Cine este acela care înaintează ca^(F) Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? ⁸ Este Egiptul. El se umflă ca Nilul şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: ‘Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.’ ⁹ Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia şi din Put, care mânuiesc scutul, şi cei din Lud, care^(G) mânuiesc şi întind arcul! ¹⁰ Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi^(H) de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia^(I) mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă^(J) în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. ¹¹ Suie-te în Galaad^(K) şi adu leac alinător, fecioară^(L), fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare^(M) pentru tine! ¹² Neamurile aud ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale, căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.” ¹³ Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să^(N) lovească ţara Egiptului: ¹⁴ „Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: ‘Scoală-te^(O), pregăteşte-te, căci sabia^(P) mănâncă în jurul tău! ¹⁵ Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!’ ¹⁶ El face pe mulţi să se poticnească; cad^(Q) unul peste altul şi zic: ‘Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!’ ¹⁷ Acolo strigă: ‘Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.’ ¹⁸ Pe viaţa Mea, zice Împăratul al^(R) cărui Nume este Domnul oştirilor, ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni. ¹⁹ Fă-ţi calabalâcul pentru^(S) robie, locuitoare^(T), fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori. ²⁰ Egiptul este o juncană^(U) foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la^(V) miazănoapte peste ea… ²¹ Simbriaşii lui, de asemenea, sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua^(W) nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! ²² I se aude glasul^(X) ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori de lemne. ²³ Tăiaţi-i^(Y) pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele^(Z) şi nu-i poţi număra! ²⁴ Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la^(AA) miazănoapte. ²⁵ Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: ‘Iată, voi pedepsi pe Amon din^(AB) No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii^(AC) şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el. ²⁶ Îi voi da^(AD) în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi^(AE) locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul. ²⁷ Iar^(AF) tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă şi nu-l va mai tulbura nimeni. ²⁸ Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu^(AG) te voi nimici, ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit’.”