Add parallel Print Page Options

Suferinţe şi mângâieri

Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna toată ziua.
Mi-a prăpădit(A) carnea şi pielea şi mi-a zdrobit(B) oasele.
A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
Mă aşază(C) în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
M-a înconjurat(D) cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
Să tot strig(E) şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândeşte(F) ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile şi apoi s-a(G) aruncat pe mine şi m-a pustiit.
12 Şi-a încordat arcul şi m-a pus(H) ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgeţile(I) din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul(J) poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece(K) de batjocură de ei.
15 M-a săturat(L) de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre(M), m-a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am(N) zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin(O) şi la otravă!”
20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile(P) Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare(Q) dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea(R) de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte(S) în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi(T) în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine(U) pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
28 Să stea(V) singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura(W) cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
30 să dea(X) obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
31 Căci(Y) Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjeşte(Z) cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
36 când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede(AA) Domnul?
37 Cine a spus(AB) şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul(AC) şi binele?
39 De ce(AD) să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare(AE) să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm(AF) şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit(AG), am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis(AH) fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca(AI) să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură(AJ) şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii(AK) noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază(AL) şi de groapă am avut parte, de prăpăd(AM) şi pustiire.
48 Şuvoaie(AN) de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul(AO) în lacrimi necurmat şi fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer(AP) şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei(AQ) m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă(AR) şi au aruncat(AS) cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit(AT) apele peste cap şi(AU) ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat(AV) Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit(AW) glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat(AX) şi ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat(AY) pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi(AZ) dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile(BA) lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau(BB) ei jos sau când se scoală. Eu(BC) sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le(BD), Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub(BE) ceruri(BF), Doamne!

Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului

Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa
    sub nuiaua furiei Lui.
El m-a condus şi m-a făcut să merg
    prin întuneric, nu prin lumină!
Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea
    toată ziua!

El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
    şi mi-a zdrobit oasele.
M-a asediat şi m-a înconjurat
    cu otravă şi cu nenorocire.
M-a făcut să locuiesc în întunecimi
    asemenea celor morţi demult.

M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
    şi m-a pus în lanţuri grele.
Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
    El îmi respinge rugăciunea.
Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
    şi mi-a întortocheat cărările.

10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
    şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
    şi m-a lăsat pustiit.
12 Şi-a încordat arcul
    şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

13 Mi-a străpuns inima
    cu săgeţi din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
    Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
15 M-a îndestulat cu ierburi amare
    şi m-a săturat cu pelin.

16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
    şi m-a culcat în cenuşă[a].
17 Mi-a luat pacea
    şi am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
    şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!

19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
    de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
    şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
    şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

22 „Îndurările[b] Domnului nu s-au sfârşit,
    mila Lui nu este la capăt.[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
    mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
    şi de aceea voi nădăjdui în El!“

25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
    cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
    izbăvirea Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
    în tinereţea lui.

28 Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
29 să-şi umple gura cu ţărână –
    s-ar putea să mai existe nădejde;
30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
    şi să se sature de insulte!

31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
    pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
    după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjeşte,
    nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 Când sunt călcaţi în picioare
    toţi prizonierii unei ţări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată
    înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptăţit în cauza lui,
    nu vede, oare, Stăpânul?

37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
    dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
    şi nenorocirea, şi bunăstarea?[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
    când este pedepsit pentru păcatele lui?

40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
    şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
    spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
    iar Tu nu ai iertat!“

43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
    ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
    ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
    în mijlocul popoarelor.

46 Toţi vrăjmaşii noştri
    şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
    de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
    căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
    şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
    va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
    pe toate fiicele cetăţii mele.

52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
    m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
    şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
    şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
    din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
    la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
    şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
    Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
    şi planurile lor împotriva mea.

61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
    şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
    şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
    ei mă batjocoresc în cântecele lor!

64 Răsplăteşte-le, Doamne,
    după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
    şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
    de sub ceruri, Doamne!

Footnotes

  1. Plângeri 3:16 TM; LXX: m-a hrănit cu cenuşă, Ieremia făcând referire fie la tratamentul care i-a fost aplicat în timpul asediului (Ier. 20:1-2; 37:16, 20; 38:6), fie la tratamentul aplicat prizonierilor în urma distrugerii Ierusalimului
  2. Plângeri 3:22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  3. Plângeri 3:22 Siriacă, Tg: TM: Din pricina îndurărilor Domnului, nu suntem nimiciţi, / căci mila Lui nu este la capăt.
  4. Plângeri 3:38 Sau: Va ieşi oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi şi LXX)

[a]I am the man who has seen affliction(A)
    by the rod of the Lord’s wrath.(B)
He has driven me away and made me walk
    in darkness(C) rather than light;
indeed, he has turned his hand against me(D)
    again and again, all day long.

He has made my skin and my flesh grow old(E)
    and has broken my bones.(F)
He has besieged me and surrounded me
    with bitterness(G) and hardship.(H)
He has made me dwell in darkness
    like those long dead.(I)

He has walled me in so I cannot escape;(J)
    he has weighed me down with chains.(K)
Even when I call out or cry for help,(L)
    he shuts out my prayer.(M)
He has barred(N) my way with blocks of stone;
    he has made my paths crooked.(O)

10 Like a bear lying in wait,
    like a lion(P) in hiding,(Q)
11 he dragged me from the path and mangled(R) me
    and left me without help.
12 He drew his bow(S)
    and made me the target(T) for his arrows.(U)

13 He pierced(V) my heart
    with arrows from his quiver.(W)
14 I became the laughingstock(X) of all my people;(Y)
    they mock me in song(Z) all day long.
15 He has filled me with bitter herbs
    and given me gall to drink.(AA)

16 He has broken my teeth with gravel;(AB)
    he has trampled me in the dust.(AC)
17 I have been deprived of peace;
    I have forgotten what prosperity is.
18 So I say, “My splendor is gone
    and all that I had hoped from the Lord.”(AD)

19 I remember my affliction and my wandering,
    the bitterness(AE) and the gall.(AF)
20 I well remember them,
    and my soul is downcast(AG) within me.(AH)
21 Yet this I call to mind
    and therefore I have hope:

22 Because of the Lord’s great love(AI) we are not consumed,(AJ)
    for his compassions never fail.(AK)
23 They are new every morning;
    great is your faithfulness.(AL)
24 I say to myself, “The Lord is my portion;(AM)
    therefore I will wait for him.”

25 The Lord is good to those whose hope is in him,
    to the one who seeks him;(AN)
26 it is good to wait quietly(AO)
    for the salvation of the Lord.(AP)
27 It is good for a man to bear the yoke
    while he is young.

28 Let him sit alone in silence,(AQ)
    for the Lord has laid it on him.
29 Let him bury his face in the dust(AR)
    there may yet be hope.(AS)
30 Let him offer his cheek to one who would strike him,(AT)
    and let him be filled with disgrace.(AU)

31 For no one is cast off
    by the Lord forever.(AV)
32 Though he brings grief, he will show compassion,
    so great is his unfailing love.(AW)
33 For he does not willingly bring affliction
    or grief to anyone.(AX)

34 To crush underfoot
    all prisoners in the land,
35 to deny people their rights
    before the Most High,(AY)
36 to deprive them of justice—
    would not the Lord see such things?(AZ)

37 Who can speak and have it happen
    if the Lord has not decreed it?(BA)
38 Is it not from the mouth of the Most High
    that both calamities and good things come?(BB)
39 Why should the living complain
    when punished for their sins?(BC)

40 Let us examine our ways and test them,(BD)
    and let us return to the Lord.(BE)
41 Let us lift up our hearts and our hands
    to God in heaven,(BF) and say:
42 “We have sinned and rebelled(BG)
    and you have not forgiven.(BH)

43 “You have covered yourself with anger and pursued(BI) us;
    you have slain without pity.(BJ)
44 You have covered yourself with a cloud(BK)
    so that no prayer(BL) can get through.(BM)
45 You have made us scum(BN) and refuse
    among the nations.

46 “All our enemies have opened their mouths
    wide(BO) against us.(BP)
47 We have suffered terror and pitfalls,(BQ)
    ruin and destruction.(BR)
48 Streams of tears(BS) flow from my eyes(BT)
    because my people are destroyed.(BU)

49 My eyes will flow unceasingly,
    without relief,(BV)
50 until the Lord looks down
    from heaven and sees.(BW)
51 What I see brings grief to my soul
    because of all the women of my city.

52 Those who were my enemies without cause
    hunted me like a bird.(BX)
53 They tried to end my life in a pit(BY)
    and threw stones at me;
54 the waters closed over my head,(BZ)
    and I thought I was about to perish.(CA)

55 I called on your name, Lord,
    from the depths(CB) of the pit.(CC)
56 You heard my plea:(CD) “Do not close your ears
    to my cry for relief.”
57 You came near(CE) when I called you,
    and you said, “Do not fear.”(CF)

58 You, Lord, took up my case;(CG)
    you redeemed my life.(CH)
59 Lord, you have seen the wrong done to me.(CI)
    Uphold my cause!(CJ)
60 You have seen the depth of their vengeance,
    all their plots against me.(CK)

61 Lord, you have heard their insults,(CL)
    all their plots against me—
62 what my enemies whisper and mutter
    against me all day long.(CM)
63 Look at them! Sitting or standing,
    they mock me in their songs.(CN)

64 Pay them back what they deserve, Lord,
    for what their hands have done.(CO)
65 Put a veil over their hearts,(CP)
    and may your curse be on them!
66 Pursue(CQ) them in anger and destroy them
    from under the heavens of the Lord.

Footnotes

  1. Lamentations 3:1 This chapter is an acrostic poem; the verses of each stanza begin with the successive letters of the Hebrew alphabet, and the verses within each stanza begin with the same letter.