Numeri 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan

13 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Trimite^(A) nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.” ³ Moise i-a trimis din pustia^(B) Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. ⁴ Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur; ⁵ pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori; ⁶ pentru seminţia lui Iuda^(C): Caleb^(D), fiul lui Iefune; ⁷ pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; ⁸ pentru seminţia lui Efraim: Hosea^(E), fiul lui Nun; ⁹ pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; ¹⁰ pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; ¹¹ pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; ¹² pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; ¹³ pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael; ¹⁴ pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; ¹⁵ pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. ¹⁶ Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. ¹⁷ Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi^(F) şi apoi să vă suiţi^(G) pe munte. ¹⁸ Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; ¹⁹ vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite; ²⁰ cum este pământul: dacă este gras^(H) sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi^(I) cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii. ²¹ Ei s-au suit şi au iscodit ţara, de la pustia^(J) Ţin până la Rehob^(K), pe drumul care duce la Hamat. ²² S-au suit pe la miazăzi şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman^(L), Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac^(M). Hebronul^(N) fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan^(O) din Egipt. ²³ Au ajuns^(P) până la valea Eşcol. Acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat şi rodii şi smochine. ²⁴ Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. ²⁵ S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite. ²⁶ Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades^(Q), în pustia^(R) Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. ²⁷ Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte^(S) şi miere şi iată-i^(T) roadele. ²⁸ Dar poporul^(U) care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii^(V) lui Anac. ²⁹ Amaleciţii^(W) locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii şi amoriţii locuiesc muntele şi canaaniţii şi hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.” ³⁰ Caleb^(X) a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” ³¹ Dar^(Y) bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” ³² Şi au înnegrit^(Z) înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia^(AA) pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. ³³ Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac^(AB), care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă^(AC) de ei parcă eram nişte lăcuste^(AD).”

Patruzeci de ani în pustie

14 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul^(AE) a plâns în noaptea aceea. ² Toţi copiii^(AF) lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De^(AG) ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? ³ Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” ⁴ Şi au zis unul altuia: „Să^(AH) ne alegem o căpetenie şi să ne^(AI) întoarcem în Egipt.” ⁵ Moise^(AJ) şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. ⁶ Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua^(AK), fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele ⁷ şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe^(AL) care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. ⁸ Dacă Domnul^(AM) va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară^(AN) în care curge lapte şi miere. ⁹ Numai nu vă^(AO) răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu^(AP) vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca^(AQ). Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul^(AR) este cu noi, nu vă temeţi de ei!” ¹⁰ Toată^(AS) adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava^(AT) Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. ¹¹ Şi Domnul a zis lui Moise: „Până^(AU) când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu^(AV) va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? ¹² De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine^(AW) te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” ¹³ Moise^(AX) a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. ¹⁴ Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau^(AY) că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul^(AZ) Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. ¹⁵ Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: ¹⁶ ‘Domnul n-avea^(BA) putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ ¹⁷ Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: ¹⁸ ‘Domnul este încet^(BB) la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte^(BC) fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ ¹⁹ Iartă^(BD) dar fărădelegea poporului acestuia^(BE), după^(BF) mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” ²⁰ Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai^(BG) cerut. ²¹ Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot^(BH) pământul, ²² atât este de adevărat că toţi^(BI) cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece^(BJ) ori acum şi n-au ascultat glasul Meu, ²³ toţi aceia^(BK) nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. ²⁴ Iar pentru că robul Meu Caleb^(BL) a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în^(BM) totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. ²⁵ Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi^(BN) în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.” ²⁶ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: ²⁷ „Până când^(BO) voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile^(BP) copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. ²⁸ Spune-le: ‘Pe^(BQ) viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai^(BR) cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! ²⁹ Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi^(BS), a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea ³⁰ nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară^(BT) de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. ³¹ Pe^(BU) copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi^(BV) nesocotit-o voi. ³² Iar cât despre voi, trupurile^(BW) voastre moarte vor cădea în pustie. ³³ Şi copiii voştri vor rătăci^(BX) patruzeci^(BY) de ani în pustie şi vor ispăşi^(BZ) astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. ³⁴ După cum^(CA) în patruzeci de zile^(CB) aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. ³⁵ Eu^(CC), Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele^(CD) adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri’.” ³⁶ Bărbaţii^(CE) pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, ³⁷ oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit^(CF) acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. ³⁸ Numai Iosua, fiul^(CG) lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.

Neascultarea poporului pedepsit

³⁹ Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, şi poporul a fost într-o mare^(CH) jale. ⁴⁰ S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!^(CI) Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” ⁴¹ Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca^(CJ) Domnului? Nu veţi izbuti. ⁴² Nu vă suiţi^(CK), căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri. ⁴³ Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut^(CL) de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” ⁴⁴ Ei s-au îndărătnicit^(CM) şi s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei. ⁴⁵ Atunci^(CN) s-au pogorât amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la^(CO) Horma.

Legi asupra jertfelor

15 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte^(CP) copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea ³ şi^(CQ) veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere-de-tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea^(CR) unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre^(CS), ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros^(CT) plăcut Domnului, ⁴ cel^(CU) ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca^(CV) dar de mâncare a zecea parte^(CW) dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn, ⁵ iar^(CX) vin pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel. ⁶ Pentru un berbec^(CY), să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn ⁷ şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ⁸ Dacă aduci un viţel, fie ca ardere-de-tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţumire^(CZ) Domnului, ⁹ să^(DA) aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn, ¹⁰ şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. ¹¹ Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied. ¹² După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor. ¹³ Aşa^(DB) să facă lucrurile acestea orice băştinaş când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. ¹⁴ Dacă un străin care locuieşte la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi. ¹⁵ Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi înaintea Domnului. ¹⁶ O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.’ ”

Pârga plămădelii

¹⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁸ „Vorbeşte^(DC) copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când veţi intra în ţara în care vă voi duce ¹⁹ şi când veţi mânca pâine^(DD) din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul. ²⁰ Ca dar ridicat, să aduceţi o turtă din pârga^(DE) plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul^(DF) care se ia întâi din arie. ²¹ Din pârga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.

Păcatele fără voie

²² Dacă^(DG) păcătuiţi fără voie şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul, ²³ tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu din neam în neam, ²⁴ dacă^(DH) păcatul a fost făcut fără voie şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul^(DI) său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap^(DJ) ca jertfă de ispăşire. ²⁵ Preotul^(DK) să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel, şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus darul lor: o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie. ²⁶ Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie. ²⁷ Dacă^(DL) unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. ²⁸ Preotul^(DM) să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta. ²⁹ Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege^(DN), când va păcătui fără voie. ³⁰ Dar^(DO), dacă cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul, acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, ³¹ căci a nesocotit^(DP) Cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa^(DQ) pentru nelegiuirea lui’.”

Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului

³² Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit^(DR) pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. ³³ Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. ³⁴ L-au aruncat în temniţă^(DS), căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. ³⁵ Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta^(DT) să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea^(DU) să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” ³⁶ Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.

Ciucurii de la veşminte

³⁷ Domnul a zis lui Moise: ³⁸ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă^(DV), din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor. ³⁹ Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi^(DW) după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi^(DX) la curvie. ⁴⁰ Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi^(DY) pentru Dumnezeul vostru. ⁴¹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”