² „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când un bărbat sau o femeie se va despărţi^(A) de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului,

³⁰ Iefta a făcut o juruinţă^(A) Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, ³¹ oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va^(B) fi închinat Domnului şi-l voi^(C) aduce ca ardere-de-tot.”

³⁹ După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit^(A) cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

¹¹ Ea a făcut o juruinţă^(A) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre^(B) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce^(C) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici^(D) nu va trece peste capul lui.”

²⁸ De aceea vreau să-l dau^(A) Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au^(B) închinat acolo înaintea Domnului.