Numbers 14
New King James Version
Israel Refuses to Enter Canaan
14 So all the congregation lifted up their voices and cried, and the people (A)wept that night. 2 (B)And all the children of Israel complained against Moses and Aaron, and the whole congregation said to them, “If only we had died in the land of Egypt! Or if only we had died in this wilderness! 3 Why has the Lord brought us to this land to [a]fall by the sword, that our wives and (C)children should become victims? Would it not be better for us to return to Egypt?” 4 So they said to one another, (D)“Let us select a leader and (E)return to Egypt.”
5 Then Moses and Aaron [b]fell on their faces before all the assembly of the congregation of the children of Israel.
6 But Joshua the son of Nun and Caleb the son of Jephunneh, who were among those who had spied out the land, tore their clothes; 7 and they spoke to all the congregation of the children of Israel, saying: (F)“The land we passed through to spy out is an exceedingly good land. 8 If the Lord (G)delights in us, then He will bring us into this land and give it to us, (H)‘a land which flows with milk and honey.’ 9 Only (I)do not rebel against the Lord, (J)nor fear the people of the land, for (K)they[c] are our bread; their protection has departed from them, (L)and the Lord is with us. Do not fear them.”
10 (M)And all the congregation said to stone them with stones. Now (N)the glory of the Lord appeared in the tabernacle of meeting before all the children of Israel.
Moses Intercedes for the People
11 Then the Lord said to Moses: “How long will these people (O)reject[d] Me? And how long will they not (P)believe Me, with all the [e]signs which I have performed among them? 12 I will strike them with the pestilence and disinherit them, and I will (Q)make of you a nation greater and mightier than they.”
13 And (R)Moses said to the Lord: (S)“Then the Egyptians will hear it, for by Your might You brought these people up from among them, 14 and they will tell it to the inhabitants of this land. They have (T)heard that You, Lord, are among these people; that You, Lord, are seen face to face and Your cloud stands above them, and You go before them in a pillar of cloud by day and in a pillar of fire by night. 15 Now if You kill these people as one man, then the nations which have heard of Your fame will speak, saying, 16 ‘Because the Lord was not (U)able to bring this people to the land which He swore to give them, therefore He killed them in the wilderness.’ 17 And now, I pray, let the power of my Lord be great, just as You have spoken, saying, 18 (V)‘The Lord is longsuffering and abundant in mercy, forgiving iniquity and transgression; but He by no means clears the guilty, (W)visiting the iniquity of the fathers on the children to the third and fourth generation.’ 19 (X)Pardon the iniquity of this people, I pray, (Y)according to the greatness of Your mercy, just (Z)as You have forgiven this people, from Egypt even until now.”
20 Then the Lord said: “I have pardoned, (AA)according to your word; 21 but truly, as I live, (AB)all the earth shall be filled with the glory of the Lord— 22 (AC)because all these men who have seen My glory and the signs which I did in Egypt and in the wilderness, and have put Me to the test now (AD)these ten times, and have not heeded My voice, 23 they certainly shall not (AE)see the land of which I [f]swore to their fathers, nor shall any of those who rejected Me see it. 24 But My servant (AF)Caleb, because he has a different spirit in him and (AG)has followed Me fully, I will bring into the land where he went, and his descendants shall inherit it. 25 Now the Amalekites and the Canaanites dwell in the valley; tomorrow turn and (AH)move out into the wilderness by the Way of the Red Sea.”
Death Sentence on the Rebels
26 And the Lord spoke to Moses and Aaron, saying, 27 (AI)“How long shall I bear with this evil congregation who complain against Me? (AJ)I have heard the complaints which the children of Israel make against Me. 28 Say to them, (AK)‘As I live,’ says the Lord, ‘just as you have spoken in My hearing, so I will do to you: 29 The carcasses of you who have complained against Me shall fall in this wilderness, (AL)all of you who were numbered, according to your entire number, from twenty years old and above. 30 (AM)Except for Caleb the son of Jephunneh and Joshua the son of Nun, you shall by no means enter the land which I [g]swore I would make you dwell in. 31 (AN)But your little ones, whom you said would be victims, I will bring in, and they shall [h]know the land which (AO)you have despised. 32 But as for you, (AP)your[i] carcasses shall fall in this wilderness. 33 And your sons shall (AQ)be [j]shepherds in the wilderness (AR)forty years, and (AS)bear the brunt of your infidelity, until your carcasses are consumed in the wilderness. 34 (AT)According to the number of the days in which you spied out the land, (AU)forty days, for each day you shall bear your [k]guilt one year, namely forty years, (AV)and you shall know My [l]rejection. 35 (AW)I the Lord have spoken this. I will surely do so to all (AX)this evil congregation who are gathered together against Me. In this wilderness they shall be consumed, and there they shall die.’ ”
36 Now the men whom Moses sent to spy out the land, who returned and made all the congregation complain against him by bringing a bad report of the land, 37 those very men who brought the evil report about the land, (AY)died by the plague before the Lord. 38 (AZ)But Joshua the son of Nun and Caleb the son of Jephunneh remained alive, of the men who went to spy out the land.
A Futile Invasion Attempt(BA)
39 Then Moses told these words to all the children of Israel, (BB)and the people mourned greatly. 40 And they rose early in the morning and went up to the top of the mountain, saying, (BC)“Here we are, and we will go up to the place which the Lord has promised, for we have sinned!”
41 And Moses said, “Now why do you [m]transgress the command of the Lord? For this will not succeed. 42 (BD)Do not go up, lest you be defeated by your enemies, for the Lord is not among you. 43 For the Amalekites and the Canaanites are there before you, and you shall fall by the sword; (BE)because you have turned away from the Lord, the Lord will not be with you.”
44 (BF)But they presumed to go up to the mountaintop. Nevertheless, neither the ark of the covenant of the Lord nor Moses departed from the camp. 45 Then the Amalekites and the Canaanites who dwelt in that mountain came down and attacked them, and drove them back as far as (BG)Hormah.
Footnotes
- Numbers 14:3 be killed in battle
- Numbers 14:5 prostrated themselves
- Numbers 14:9 They shall be as food for our consumption.
- Numbers 14:11 despise
- Numbers 14:11 miraculous signs
- Numbers 14:23 solemnly promised
- Numbers 14:30 solemnly promised
- Numbers 14:31 be acquainted with
- Numbers 14:32 You shall die.
- Numbers 14:33 Vg. wanderers
- Numbers 14:34 iniquity
- Numbers 14:34 opposition
- Numbers 14:41 overstep
Numeri 14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Patruzeci de ani în pustie
14 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul(A) a plâns în noaptea aceea. 2 Toţi copiii(B) lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De(C) ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4 Şi au zis unul altuia: „Să(D) ne alegem o căpetenie şi să ne(E) întoarcem în Egipt.” 5 Moise(F) şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua(G), fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele 7 şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe(H) care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul(I) va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară(J) în care curge lapte şi miere. 9 Numai nu vă(K) răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu(L) vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca(M). Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul(N) este cu noi, nu vă temeţi de ei!” 10 Toată(O) adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava(P) Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până(Q) când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu(R) va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine(S) te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” 13 Moise(T) a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau(U) că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul(V) Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 16 ‘Domnul n-avea(W) putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet(X) la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte(Y) fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ 19 Iartă(Z) dar fărădelegea poporului acestuia(AA), după(AB) mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai(AC) cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot(AD) pământul, 22 atât este de adevărat că toţi(AE) cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece(AF) ori acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 toţi aceia(AG) nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb(AH) a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în(AI) totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi(AJ) în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.” 26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: 27 „Până când(AK) voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile(AL) copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe(AM) viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai(AN) cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi(AO), a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea 30 nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară(AP) de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe(AQ) copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi(AR) nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile(AS) voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Şi copiii voştri vor rătăci(AT) patruzeci(AU) de ani în pustie şi vor ispăşi(AV) astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum(AW) în patruzeci de zile(AX) aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu(AY), Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele(AZ) adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri’.” 36 Bărbaţii(BA) pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, 37 oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit(BB) acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. 38 Numai Iosua, fiul(BC) lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
Neascultarea poporului pedepsit
39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, şi poporul a fost într-o mare(BD) jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!(BE) Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41 Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca(BF) Domnului? Nu veţi izbuti. 42 Nu vă suiţi(BG), căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri. 43 Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut(BH) de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44 Ei s-au îndărătnicit(BI) şi s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei. 45 Atunci(BJ) s-au pogorât amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la(BK) Horma.
Scripture taken from the New King James Version®. Copyright © 1982 by Thomas Nelson. Used by permission. All rights reserved.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
