Numbers 14
New Catholic Bible
Chapter 14
The People Rebel.[a] 1 The whole assembly cried out and wept loudly that night. 2 All the people of Israel grumbled against Moses and Aaron. The whole assembly said to them, “Would that we would have died in Egypt, or we had died in this desert! 3 Why did the Lord bring us into this land so that we fall by the sword? Our wives and our children will be taken as plunder! Would it not be better for us to return to Egypt?” 4 They said to one another, “Let us choose a leader who will take us back to Egypt.”
5 Moses and Aaron fell on their faces before the whole assembly of the people of Israel gathered there. 6 Joshua, the son of Nun, and Caleb, the son of Jephunneh, who had spied out the land, tore their clothes. 7 They spoke to the entire assembly of the people of Israel saying, “The land we passed through and explored is a tremendously good land. 8 If the Lord is pleased with us, he will lead us into that land and give it to us, a land flowing with milk and honey. 9 Only do not rebel against the Lord, nor be afraid of the people of the land, for we will devour them. Their protection is gone, and the Lord is with us. Do not fear them!”
The Lord’s Response.10 But the whole assembly decided to stone them. Then the glory of the Lord appeared in the tent of meeting in front of all of the people of Israel. 11 The Lord said to Moses, “How long will this people despise me? How long before they trust me, in spite of all the signs that I have performed in their midst? 12 I will strike them down with a plague and I will destroy them. Then I will make a nation arise from you that is greater and mightier than they are.”[b]
13 But Moses said to the Lord, “The Egyptians will hear about it, for by your power you brought this people out from their midst. 14 They will report it to the people of this land. They have heard that you, O Lord, are in the midst of this people, for you, O Lord, are seen face to face. Your cloud stands over them, and you go before them as a cloud by day and as a pillar of fire by night. 15 Now if you kill this people as if it were a single man, then the nations that have heard of your fame will say, 16 ‘The Lord was not able to bring this people into the land that he promised them, so he killed them in the wilderness.’ 17 Therefore, my Lord, show your great power, for as you have declared, 18 ‘The Lord is slow to anger and abounding in mercy, forgiving sin and rebellion. Yet he does not leave the guilty unpunished, visiting the iniquity of the father upon the sons to the third and fourth generation.’ 19 By your great mercy, I beseech you, forgive this people, just as you have forgiven this people ever since they left Egypt until now.”
20 The Lord answered, “I have forgiven them, just as you have asked. 21 But assuredly, just as I live and the glory of the Lord fills the whole earth, 22 because this entire people has witnessed my glory and the miracles that I performed in Egypt and in the wilderness, and yet they have put me to the test these ten times and have not heeded my voice, 23 none of them will see the land that I promised to their fathers. None of those who despised me will see it. 24 But I will bring my servant Caleb into the land that he entered because he has a different spirit and wholeheartedly follows me. His descendants will inherit it. 25 Turn back tomorrow and set out for the wilderness along the route to the Red Sea for the Amalekites and the Canaanites are living in the valley.”
26 The Lord spoke to Moses and Aaron, saying, 27 “How long will this wicked assembly grumble against me? I have heard the complaints of the people of Israel that they grumble against me. 28 So I declare to them: As I live, says the Lord, I will make the things you have said in my hearing happen: 29 your dead bodies will fall to the ground in this wilderness. None of you who are twenty years or older and who have complained about me 30 will enter the land in which I swore I would make you dwell except for Caleb, the son of Jephunneh, and Joshua, the son of Nun. 31 However, as for your little ones whom you said would become plunder, I will bring them in and they will come to know the land that you have despised. 32 But your dead bodies will fall to the ground in this wilderness. 33 Your children will wander in this wilderness for forty years, and they will bear the burden of your unfaithfulness, until your dead bodies lie in the wilderness. 34 The number of days that you explored the land was forty, and there will be one year for each day. You will bear the burden of your sins for forty years and you will come to know my rejection.[c] 35 I, the Lord, have proclaimed this. I will surely do this to this evil assembly that has gathered together against me. In this wilderness they will come to an end, there they will die.”
36 The men whom Moses sent to explore the land, and who, when they returned, incited the assembly to complain against him by giving an evil report concerning the land, 37 those men who brought the evil report concerning the land were struck down by a plague before the Lord. 38 Of the men who went to explore the land, Joshua, the son of Nun, and Caleb, the son of Jephunneh, survived.
39 Doomed Invasion. When Moses reported these sayings to all the people of Israel, the people mourned bitterly. 40 They rose up early the next morning and went to the top of the mountain and said, “Here we are! We have sinned, but we are ready to go up to the place that the Lord has promised.” 41 But Moses said, “Why are you now disobeying the command of the Lord? This will not succeed. 42 Do not go up, for the Lord is not with you. You will be defeated by your enemies. 43 The Amalekites and the Canaanites are there in front of you. You will fall by the sword, because you turned away from the Lord. The Lord will not be with you.” 44 In their presumption, they went up into the high hill country, but the Ark of the Covenant of the Lord and Moses did not go out from the camp. 45 The Amalekites and the Canaanites who lived in the hill country came down and attacked them and drove them back to Hormah.
Footnotes
- Numbers 14:1 The ungrateful ones in the community, incited by the faithless spies, turn against the Lord dismissing all that he has done for them and preferring death to trusting in his promise.
- Numbers 14:12 The Lord’s wrath is short lived. No sooner does he threaten to destroy the rebellious lot, then he promises for a second time since the Exodus to raise up a faithful people.
- Numbers 14:34 The Lord metes out punishment on the unfaithful people, condemning them to die in the desert as they had wished.
Numeri 14
Nouă Traducere În Limba Română
Rebeliunea poporului şi judecata Domnului
14 Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns. 2 Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis:
– Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta! 3 De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au zis unul către altul:
– Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor. 6 Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele 7 şi au zis întregii adunări a israeliţilor:
– Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună. 8 Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere. 9 Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.
10 Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor. 11 Domnul i-a zis lui Moise:
– Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.
13 Dar Moise i-a zis Domnului:
– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, 14 şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice: 16 „Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“ 17 De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus: 18 „Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare[a], iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.[b]“ 19 Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.
20 Domnul a zis:
– I-am iertat aşa cum ai cerut; 21 dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, 22 tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori[c] până acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea. 24 Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni. 25 Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie[d].
26 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 27 „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea. 28 De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu: 29 trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea, 30 nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. 32 Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta. 33 Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie. 34 După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.» 35 Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“
36 Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, 37 deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.
39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale. 40 Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:
– Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.
41 Dar Moise le-a zis:
– De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi. 42 Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri. 43 Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.
44 Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra. 45 Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.
Footnotes
- Numeri 14:18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Numeri 14:18 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât şi asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generaţii (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24)
- Numeri 14:22 Poate fi înţeles fie literal, fie cu sensul: de zeci de ori (de multe ori)
- Numeri 14:25 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.