Numărul israeliţilor întorşi sub Zorobabel

7 După ce s-a zidit zidul şi am^(A) pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cântăreţii şi leviţii. ² Am poruncit fratelui meu Hanani şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica^(B) lui de Dumnezeu, ³ şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui şi uşile să fie închise cu încuietorile în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.” ⁴ Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea şi casele nu erau zidite. ⁵ Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai-mari, pe dregători şi poporul ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie şi am văzut scris în ea cele ce urmează. ⁶ Iată pe cei^(C) din ţară care s-au întors din robie, din aceia pe care îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui. ⁷ Au plecat cu Zorobabel: Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel: ⁸ fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi; ⁹ fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi; ¹⁰ fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi; ¹¹ fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece; ¹² fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru; ¹³ fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci; ¹⁴ fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci; ¹⁵ fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt; ¹⁶ fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt; ¹⁷ fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi; ¹⁸ fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şapte; ¹⁹ fiii lui Bigvai, două mii şaizeci şi şapte; ²⁰ fiii lui Adin, şase sute cincizeci şi cinci; ²¹ fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt; ²² fiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt; ²³ fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru; ²⁴ fiii lui Harif, o sută doisprezece; ²⁵ fiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci; ²⁶ oamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt; ²⁷ oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt; ²⁸ oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi; ²⁹ oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei; ³⁰ oamenii din Rama şi din Gheba, şase sute douăzeci şi unu; ³¹ oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi; ³² oamenii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei; ³³ oamenii din celălalt Nebo, cincizeci şi doi; ³⁴ fiii celuilalt Elam^(D), o mie două sute cincizeci şi patru; ³⁵ fiii lui Harim, trei sute douăzeci; ³⁶ fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci; ³⁷ fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi unu; ³⁸ fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci. ³⁹ Preoţi: fiii lui Iedaia^(E), din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei; ⁴⁰ fiii lui Imer^(F), o mie cincizeci şi doi; ⁴¹ fiii lui Paşhur^(G), o mie două sute patruzeci şi şapte; ⁴² fiii lui Harim^(H), o mie şaptesprezece. ⁴³ Leviţi: fiii lui Iosua şi ai lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru. ⁴⁴ Cântăreţi: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt. ⁴⁵ Uşieri: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt. ⁴⁶ Slujitori ai Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, ⁴⁷ fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, ⁴⁸ fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai, ⁴⁹ fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, ⁵⁰ fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, ⁵¹ fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah, ⁵² fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim, ⁵³ fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, ⁵⁴ fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa, ⁵⁵ fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, ⁵⁶ fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa. ⁵⁷ Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida, ⁵⁸ fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, ⁵⁹ fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon. ⁶⁰ Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci şi doi. ⁶¹ Iată^(I) pe cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon şi din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa părintească şi neamul ca dovadă că erau din Israel. ⁶² Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi. ⁶³ Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor. ⁶⁴ Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n-au găsit-o. De aceea au fost daţi afară din preoţie, ⁶⁵ şi dregătorul le-a spus să nu mănânce din lucrurile preasfinte până nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim. ⁶⁶ Adunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi, ⁶⁷ afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci şi cinci de cântăreţi şi cântăreţe. ⁶⁸ Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri, ⁶⁹ patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari. ⁷⁰ Mulţi din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul^(J) a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti. ⁷¹ Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici^(K) de aur şi două mii două sute de mine de argint. ⁷² Celălalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint şi şaizeci şi şapte de veşminte preoţeşti. ⁷³ Preoţii şi leviţii, uşierii, cântăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s-au aşezat în cetăţile lor^(L).

Citirea Legii

8 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor.

Atunci, tot poporul^(M) s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea^(N) Porţii Apelor. Au zis cărturarului^(O) Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel. ² Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi^(P) şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia^(Q) zi a lunii a şaptea. ³ Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare-aminte la citirea cărţii Legii. ⁴ Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lângă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam. ⁵ Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Şi, când a deschis-o, tot poporul s-a^(R) sculat. ⁶ Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns^(S) ridicând mâinile^(T): „Amin! Amin!” Şi s-au plecat^(U) şi s-au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pământ. ⁷ Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii lămureau poporului Legea^(V) şi fiecare stătea la locul lui. ⁸ Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.

Prăznuirea Sărbătorii Corturilor

⁹ Dregătorul Neemia^(W), preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii^(X) care învăţau pe popor au zis întregului popor: „Ziua aceasta^(Y) este închinată Domnului, Dumnezeului vostru, să nu vă bociţi^(Z) şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii. ¹⁰ Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte^(AA) şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” ¹¹ Leviţii potoleau pe tot poporul zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!” ¹² Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o parte^(AB) şi altora şi s-au veselit mult. Căci înţeleseseră^(AC) cuvintele care li se tâlcuiseră. ¹³ A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi leviţii s-au strâns la cărturarul Ezra ca să audă tâlcuirea cuvintelor Legii. ¹⁴ Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi^(AD) în timpul sărbătorii lunii a şaptea. ¹⁵ Atunci au trimis să răspândească vestea^(AE) aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim^(AF): „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri^(AG) de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.” ¹⁶ Atunci, poporul s-a dus şi a adus ramuri şi au făcut corturi pe acoperişul^(AH) caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor^(AI) şi pe locul deschis de la poarta^(AJ) lui Efraim. ¹⁷ Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi a locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie^(AK). ¹⁸ Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi^(AL), din cea dintâi zi până la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit^(AM).

Postul şi mărturisirea păcatelor

9 În a douăzeci şi patra zi a^(AN) aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci^(AO) şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. ² Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se^(AP) de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor. ³ După ce au stat jos, au citit^(AQ) în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor. ⁴ Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe scaunul leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. ⁵ Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:

„Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie!

Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit^(AR), care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă! ⁶ Tu, Doamne, numai^(AS) Tu ai făcut^(AT) cerurile, cerurile^(AU) cerurilor şi toată^(AV) oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai^(AW) viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. ⁷ Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram^(AX), l-ai scos din Ur, din Haldeea, şi i-ai pus numele Avraam^(AY). ⁸ Tu ai găsit inima lui credincioasă^(AZ) înaintea Ta, ai făcut legământ^(BA) cu el şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor şi Ţi-ai ţinut^(BB) cuvântul, căci eşti drept. ⁹ Tu ai văzut^(BC) necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit^(BD) strigătele la Marea Roşie. ¹⁰ Ai făcut^(BE) semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai cu câtă îngâmfare^(BF) se purtaseră faţă de părinţii noştri şi Ţi-ai arătat^(BG) slava Ta cum se vede astăzi. ¹¹ Ai despărţit^(BH) marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră^(BI) în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. ¹² I-ai călăuzit^(BJ) ziua printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. ¹³ Te-ai pogorât^(BK) pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte^(BL), legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate. ¹⁴ Le-ai făcut cunoscut Sabatul^(BM) Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. ¹⁵ Le-ai dat, de la înălţimea cerurilor, pâine^(BN) când le era foame şi ai scos apă^(BO) din stâncă atunci când le era sete. Şi le-ai spus să intre^(BP) în stăpânirea ţării pe care jurasei că le-o vei da. ¹⁶ Dar părinţii noştri^(BQ) s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit^(BR) grumazul. N-au urmat poruncile Tale, ¹⁷ n-au vrut să asculte şi au dat uitării^(BS) minunile pe care le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie^(BT) ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător^(BU) şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit ¹⁸ nici chiar atunci când^(BV) şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. ¹⁹ În îndurarea^(BW) Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie şi stâlpul^(BX) de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. ²⁰ Le-ai dat Duhul Tău^(BY) cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana^(BZ) Ta de la gura lor şi le-ai dat apă^(CA) să-şi potolească setea. ²¹ Patruzeci^(CB) de ani ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie şi n-au dus lipsă de nimic, hainele^(CC) nu li s-au învechit şi picioarele nu li s-au umflat. ²² Le-ai dat în mână împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon^(CD), împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului. ²³ Le-ai înmulţit^(CE) fiii ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s-o ia în stăpânire. ²⁴ Şi fiii lor au intrat^(CF) şi au luat ţara în^(CG) stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place. ²⁵ Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare^(CH); au stăpânit case^(CI) pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat^(CJ) şi au trăit în desfătări, prin bunătatea^(CK) Ta cea mare. ²⁶ Totuşi ei s-au răsculat^(CL) şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea^(CM) Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii^(CN) Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. ²⁷ Atunci^(CO) i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor^(CP) şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori^(CQ) care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor. ²⁸ Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău^(CR) înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe^(CS) ori. ²⁹ I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea^(CT) lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce^(CU) le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat. ³⁰ I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări^(CV) prin Duhul Tău, prin proroci^(CW), şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile^(CX) unor popoare străine. ³¹ Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit^(CY) şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv^(CZ) şi îndurător. ³² Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic^(DA) şi înfricoşat, Tu, care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea^(DB) împăraţilor Asiriei până în ziua de azi. ³³ Tu^(DC) ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut^(DD) rău. ³⁴ Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai. ³⁵ Când erau stăpâni, în mijlocul multelor^(DE) binefaceri pe care li le dădeai, în ţara^(DF) întinsă şi roditoare pe care le-o dădusei, nu Ţi-au^(DG) slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele. ³⁶ Şi astăzi, iată-ne robi^(DH)! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui! ³⁷ El îşi înmulţeşte^(DI) roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc^(DJ) după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre şi suntem într-o mare strâmtorare!”

Înnoirea legământului

³⁸ Pentru toate acestea, noi am încheiat^(DK) un legământ, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea^(DL) pe el.