Cântarea Mariei

³⁹ Maria s-a sculat chiar în^(A) zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. ⁴¹ Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴² Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată^(B) eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. ⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? ⁴⁴ Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” ⁴⁶ Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte^(C) pe Domnul ⁴⁷ şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, ⁴⁸ pentru că a privit^(D) spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi^(E) vor zice fericită, ⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine^(F). Numele Lui este sfânt^(G), ⁵⁰ şi îndurarea^(H) Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. ⁵¹ El a arătat putere^(I) cu braţul Lui; a risipit^(J) gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. ⁵² A răsturnat^(K) pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. ⁵³ Pe^(L) cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. ⁵⁴ A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte^(M) de îndurarea Sa – ⁵⁵ cum^(N) făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” ⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi, s-a întors acasă.