Răscumpărarea lucrurilor închinate Domnului

27 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le israeliţilor: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta; dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi şaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de şecheli de argint, după şechelul Lăcaşului[a]. Dacă este o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de şecheli[b]. Dacă are între cinci şi douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de şecheli pentru un băiat şi de zece şecheli[c] pentru o fată. Dacă are între o lună şi cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci şecheli de argint pentru un băiat şi de trei şecheli de argint[d] pentru o fetiţă. Dacă omul are şaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece şecheli, iar pentru o femeie să fie de zece şecheli[e]. Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot şi preotul să-i facă o altă evaluare; preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.

Dacă este vorba de animale care pot fi aduse ca jertfe Domnului, tot ceea ce va fi oferit Domnului va fi considerat sfânt. 10 Nu va avea voie să înlocuiască animalul şi nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun; dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci şi unul, şi celălalt vor fi consideraţi sfinţi. 11 Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus ca jertfă Domnului, animalul să fie adus înaintea preotului. 12 Preotul să-l evalueze să vadă dacă e bun sau rău; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13 Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.

14 Dacă un om Îi va închina Domnului locuinţa sa, preotul s-o evalueze să vadă dacă e bună sau rea; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15 Dacă cel care şi-a închinat Domnului locuinţa vrea să o răscumpere, va trebui să adauge o cincime la evaluarea ei şi va fi a lui.

16 Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moşia lui, evaluarea ei să fie făcută ţinând cont de sămânţa necesară cultivării ei: cincizeci de şecheli de argint la un homer[f] de sămânţă de orz. 17 Dacă va închina ogorul în anul de veselie[g], acesta să rămână la evaluarea ta[h], 18 dar dacă va închina ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul în funcţie de anii care mai rămân până la anul de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta. 19 Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să adauge o cincime la preţul evaluării tale[i] şi ogorul va fi al lui. 20 Dar dacă nu va dori să-şi răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21 În anul de veselie, când ogorul va fi eliberat, el va fi pus deoparte pentru Domnul ca un ogor închinat[j] Lui; el va fi proprietatea preotului.

22 Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moşia lui, 23 preotul să socotească cât trebuie să fie preţul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeaşi zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului. 24 În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moşia căruia făcea parte. 25 Toate evaluările să fie făcute după şechelul Lăcaşului, care are douăzeci de ghere[k].

26 Nimeni nu va putea închina Domnului întâiul născut al animalelor, deoarece el aparţine deja Domnului ca întâi născut; fie bou[l], fie oaie, este al Domnului. 27 Dacă este vorba însă de un animal necurat, atunci să-l răscumpere după evaluarea ta[m] şi să adauge o cincime la ea; dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.

28 Nici un lucru oferit Domnului spre nimicire, pe care un om îl poate închina Domnului din tot ce are, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moşia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat; tot ce va fi închinat astfel va fi considerat preasfânt pentru Domnul.

29 Nici un om dat spre nimicire nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

30 Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânţa pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului; ele sunt închinate Domnului. 31 Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32 Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău şi nici să nu se înlocuiască; dacă-l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât şi celălalt şi nu vor putea fi răscumpărate.»“

34 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise pe muntele Sinai, pentru poporul Israel.

Footnotes

  1. Leviticul 27:3 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg; şi în v. 16
  2. Leviticul 27:4 Aproximativ 0,3 kg
  3. Leviticul 27:5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat şi 0,1 kg pentru fată
  4. Leviticul 27:6 Aproximativ 50 gr pentru băiat şi 30 gr pentru fetiţă
  5. Leviticul 27:7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat şi 100 gr pentru femeie
  6. Leviticul 27:16 Aproximativ 0,5 kg la aproximativ 220 l
  7. Leviticul 27:17 Vezi nota de la 25:10
  8. Leviticul 27:17 TM; LXX: la valoarea lui, fiind vorba de valoarea care fusese stabilită pentru un ogor vândut în anul de veselie (vezi 25:14-17)
  9. Leviticul 27:19 TM; LXX: la valoarea lui; vezi nota de la 27:17; şi în v. 23
  10. Leviticul 27:21 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă; şi în vs. 28, 29
  11. Leviticul 27:25 Vezi nota de la Ex. 21:32
  12. Leviticul 27:26 Putea fi atât mascul, cât şi femelă
  13. Leviticul 27:27 TM; LXX: după preţul lui

Juruinţele

27 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când se(A) vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta. Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după(B) siclul Sfântului Locaş: dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli. De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat şi de zece sicli pentru o fată. De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat şi de trei sicli de argint pentru o fată. De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat şi de zece sicli pentru o femeie. Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască, şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt. 10 Să nu-l schimbe şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul, şi celălalt vor fi sfinţi. 11 Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, 12 care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău şi va rămâne la preţuirea preotului. 13 Dacă(C) vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.

Predarea lucrurilor

14 Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi, bună sau rea, şi să rămână la preţuirea făcută de preot. 15 Dacă(D) cel ce şi-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui. 16 Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânţă de orz. 17 Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la preţuirea ta, 18 dar, dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească(E) preţul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie şi să-l scadă din preţuirea ta. 19 Dacă(F) cel ce şi-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămână al lui. 20 Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21 Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie(G), ogorul acela să fie închinat(H) Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia(I) preotului. 22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia(J) lui, 23 preotul(K) să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. 24 În anul de(L) veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte. 25 Toate preţuirile să se facă în sicli Sfântului Locaş: siclul are douăzeci de ghere(M).

Ce nu se poate închina

26 Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul(N) născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel este al Domnului. 27 Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând(O) încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta. 28 Tot(P) ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă din ce are nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul. 29 Niciun(Q) om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Zeciuielile

30 Orice(R) zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. 31 Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o(S) cincime. 32 Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece(T) sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu(U) se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul, şi celălalt vor fi sfinţi şi nu vor putea fi răscumpăraţi’.” 34 Acestea(V) sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.

Redeeming Persons and Property Dedicated to God

27 Now the Lord spoke to Moses, saying, “Speak to the children of Israel, and say to them: (A)‘When a man [a]consecrates by a vow certain persons to the Lord, according to your [b]valuation, if your valuation is of a male from twenty years old up to sixty years old, then your valuation shall be fifty shekels of silver, (B)according to the shekel of the sanctuary. If it is a female, then your valuation shall be thirty shekels; and if from five years old up to twenty years old, then your valuation for a male shall be twenty shekels, and for a female ten shekels; and if from a month old up to five years old, then your valuation for a male shall be five shekels of silver, and for a female your valuation shall be three shekels of silver; and if from sixty years old and above, if it is a male, then your valuation shall be fifteen shekels, and for a female ten shekels.

‘But if he is too poor to pay your valuation, then he shall present himself before the priest, and the priest shall set a value for (C)him; according to the ability of him who vowed, the priest shall value him.

‘If it is an animal that men may bring as an offering to the Lord, all that anyone gives to the Lord shall be holy. 10 He shall not substitute it or exchange it, good for bad or bad for good; and if he at all exchanges animal for animal, then both it and the one exchanged for it shall be (D)holy. 11 If it is an unclean animal which they do not offer as a sacrifice to the Lord, then he shall present the animal before the priest; 12 and the priest shall set a value for it, whether it is good or bad; as you, the priest, value it, so it shall be. 13 (E)But if he wants at all to redeem it, then he must add one-fifth to your valuation.

14 ‘And when a man [c]dedicates his house to be holy to the Lord, then the priest shall set a value for it, whether it is good or bad; as the priest values it, so it shall stand. 15 If he who dedicated it wants to [d]redeem his house, then he must add one-fifth of the money of your valuation to it, and it shall be his.

16 ‘If a man [e]dedicates to the Lord part of a field of his possession, then your valuation shall be according to the seed for it. A homer of barley seed shall be valued at fifty shekels of silver. 17 If he dedicates his field from the Year of Jubilee, according to your valuation it shall stand. 18 But if he dedicates his field after the Jubilee, then the priest shall (F)reckon to him the money due according to the years that remain till the Year of Jubilee, and it shall be deducted from your valuation. 19 And if he who dedicates the field ever wishes to redeem it, then he must add one-fifth of the money of your valuation to it, and it shall belong to him. 20 But if he does not want to redeem the field, or if he has sold the field to another man, it shall not be redeemed anymore; 21 but the field, (G)when it is released in the Jubilee, shall be holy to the Lord, as a (H)devoted field; it shall be (I)the possession of the priest.

22 ‘And if a man dedicates to the Lord a field which he has bought, which is not the field of (J)his possession, 23 then the priest shall reckon to him the worth of your valuation, up to the Year of Jubilee, and he shall give your valuation on that day as a holy offering to the Lord. 24 (K)In the Year of Jubilee the field shall return to him from whom it was bought, to the one who owned the land as a possession. 25 And all your valuations shall be according to the shekel of the sanctuary: (L)twenty gerahs to the shekel.

26 ‘But the (M)firstborn of the animals, which should be the Lord’s firstborn, no man shall dedicate; whether it is an ox or sheep, it is the Lord’s. 27 And if it is an unclean animal, then he shall redeem it according to your valuation, and (N)shall add one-fifth to it; or if it is not redeemed, then it shall be sold according to your valuation.

28 (O)‘Nevertheless no [f]devoted offering that a man may devote to the Lord of all that he has, both man and beast, or the field of his possession, shall be sold or redeemed; every devoted offering is most holy to the Lord. 29 (P)No person under the ban, who may become doomed to destruction among men, shall be redeemed, but shall surely be put to death. 30 And (Q)all the tithe of the land, whether of the seed of the land or of the fruit of the tree, is the Lord’s. It is holy to the Lord. 31 (R)If a man wants at all to redeem any of his tithes, he shall add one-fifth to it. 32 And concerning the tithe of the herd or the flock, of whatever (S)passes under the rod, the tenth one shall be holy to the Lord. 33 He shall not inquire whether it is good or bad, (T)nor shall he exchange it; and if he exchanges it at all, then both it and the one exchanged for it shall be holy; it shall not be redeemed.’ ”

34 (U)These are the commandments which the Lord commanded Moses for the children of Israel on Mount (V)Sinai.

Footnotes

  1. Leviticus 27:2 Or makes a difficult or extraordinary vow
  2. Leviticus 27:2 appraisal
  3. Leviticus 27:14 sets apart
  4. Leviticus 27:15 buy back
  5. Leviticus 27:16 sets apart
  6. Leviticus 27:28 Given exclusively and irrevocably

许愿之例

27 耶和华对摩西说: “你晓谕以色列人说:人还特许的愿,被许的人要按你所估的价值归给耶和华。 你估定的,从二十岁到六十岁的男人,要按圣所的平,估定价银五十舍客勒, 若是女人,你要估定三十舍客勒。 若是从五岁到二十岁,男子你要估定二十舍客勒,女子估定十舍客勒。 若是从一月到五岁,男子你要估定五舍客勒,女子估定三舍客勒。 若是从六十岁以上,男人你要估定十五舍客勒,女人估定十舍客勒。 他若贫穷,不能照你所估定的价,就要把他带到祭司面前,祭司要按许愿人的力量估定他的价。

“所许的若是牲畜,就是人献给耶和华为供物的,凡这一类献给耶和华的,都要成为圣。 10 人不可改换,也不可更换,或是好的换坏的,或是坏的换好的。若以牲畜更换牲畜,所许的与所换的都要成为圣。 11 若牲畜不洁净,是不可献给耶和华为供物的,就要把牲畜安置在祭司面前。 12 祭司就要估定价值,牲畜是好是坏,祭司怎样估定,就要以怎样为是。 13 他若一定要赎回,就要在你所估定的价值以外加上五分之一。

14 “人将房屋分别为圣,归给耶和华,祭司就要估定价值。房屋是好是坏,祭司怎样估定,就要以怎样为定。 15 将房屋分别为圣的人,若要赎回房屋,就必在你所估定的价值以外加上五分之一,房屋仍旧归他。

16 “人若将承受为业的几分地分别为圣,归给耶和华,你要按这地撒种多少估定价值,若撒大麦一贺梅珥,要估价五十舍客勒。 17 他若从禧年将地分别为圣,就要以你所估定的价为定。 18 倘若他在禧年以后将地分别为圣,祭司就要按着未到禧年所剩的年数推算价值,也要从你所估的减去价值。 19 将地分别为圣的人若定要把地赎回,他便要在你所估的价值以外加上五分之一,地就准定归他。 20 他若不赎回那地,或是将地卖给别人,就再不能赎了。 21 但到了禧年,那地从买主手下出来的时候,就要归耶和华为圣,和永献的地一样,要归祭司为业。 22 他若将所买的一块地,不是承受为业的,分别为圣归给耶和华, 23 祭司就要将你所估的价值给他推算到禧年,当日他要以你所估的价银为圣,归给耶和华。 24 到了禧年,那地要归卖主,就是那承受为业的原主。 25 凡你所估定的价银都要按着圣所的平,二十季拉为一舍客勒。

26 “唯独牲畜中头生的,无论是牛是羊,既归耶和华,谁也不可再分别为圣,因为这是耶和华的。 27 若是不洁净的牲畜生的,就要按你所估定的价值加上五分之一赎回;若不赎回,就要按你所估定的价值卖了。

28 “但一切永献的,就是人从他所有永献给耶和华的,无论是人,是牲畜,是他承受为业的地,都不可卖,也不可赎。凡永献的,是归给耶和华为至圣。 29 凡从人中当灭的都不可赎,必被治死。

十输其一

30 “地上所有的,无论是地上的种子是树上的果子,十分之一是耶和华的,是归给耶和华为圣的。 31 人若要赎这十分之一的什么物,就要加上五分之一。 32 凡牛群羊群中,一切从杖下经过的,每第十只要归给耶和华为圣。 33 不可问是好是坏,也不可更换;若定要更换,所更换的与本来的牲畜都要成为圣,不可赎回。”

34 这就是耶和华在西奈山为以色列人所吩咐摩西的命令。