Judecatori 1-2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iuda bate pe canaaniţi şi fereziţi

1 După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat^(A) pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?” ² Domnul a răspuns: „Iuda^(B) să se suie; iată că am dat ţara în mâinile lui”. ³ Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ şi să luptăm împotriva canaaniţilor, şi voi merge^(C) şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.” Şi Simeon s-a dus cu el. ⁴ Iuda s-a suit şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec^(D). ⁵ Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi fereziţi. ⁶ Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare. ⁷ Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie^(E) cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. ⁸ Fiii^(F) lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii. ⁹ Fiii^(G) lui Iuda s-au pogorât apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia. ¹⁰ Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba^(H), şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai. ¹¹ De acolo^(I) a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. ¹² Caleb^(J) a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.” ¹³ Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai^(K) mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate, şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. ¹⁴ Când^(L) a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a pogorât de pe măgar, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” ¹⁵ Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar^(M), căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos. ¹⁶ Fiii^(N) Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor^(O), împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad^(P) şi s-au dus^(Q) de s-au aşezat între popor. ¹⁷ Iuda^(R) a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma^(S) (Nimicire). ¹⁸ Iuda a mai pus mâna pe Gaza^(T) şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui. ¹⁹ Domnul^(U) a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care^(V) de fier. ²⁰ Au dat^(W) Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

Cruţarea canaaniţilor

²¹ Fiii^(X) lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. ²² Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul^(Y) a fost cu ei. ²³ Cei din casa lui Iosif au iscodit^(Z) Betelul, care mai înainte se chema Luz^(AA). ²⁴ Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă^(AB) de tine.” ²⁵ El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. ²⁶ Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. ²⁷ Manase^(AC) n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui, aşa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta. ²⁸ Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit. ²⁹ Efraim^(AD) n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. ³⁰ Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol^(AE), şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir. ³¹ Nici Aşer^(AF) n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob, ³² şi aşeriţii^(AG) au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit. ³³ Neftali^(AH) n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat şi a locuit^(AI) în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir^(AJ). ³⁴ Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. ³⁵ Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon^(AK) şi la Şaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi la un bir. ³⁶ Ţinutul amoriţilor se întindea de la suişul^(AL) Acrabim, de la Sela, şi în sus.

Îngerul Domnului mustră

2 Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim^(AM) şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis:^(AN) ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, ² şi voi^(AO) să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi^(AP) altarele.’ Dar voi^(AQ) n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta? ³ Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste^(AR) şi dumnezeii^(AS) lor vă vor fi o^(AT) cursă’.” ⁴ După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns. ⁵ Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) şi au adus jertfe Domnului acolo.

Poporul slujeşte Domnului în timpul lui Iosua

⁶ Iosua^(AU) a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire. ⁷ Poporul^(AV) a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. ⁸ Iosua^(AW), fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. ⁹ L-au îngropat^(AX) în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres^(AY), în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

Judecătorii

¹⁰ Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea^(AZ) pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. ¹¹ Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. ¹² Au^(BA) părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers^(BB) după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat^(BC) înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. ¹³ Au părăsit pe Domnul şi au slujit^(BD) lui Baal şi Astarteelor. ¹⁴ Domnul S-a aprins de mânie^(BE) împotriva lui Israel. El i-a dat^(BF) în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut^(BG) în mâinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut^(BH) împotrivi vrăjmaşilor lor. ¹⁵ Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi cum le^(BI) jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. ¹⁶ Domnul^(BJ) a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. ¹⁷ Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit^(BK) cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. ¹⁸ Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul^(BL) şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului^(BM) I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau. ¹⁹ Dar, după moartea^(BN) judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire. ²⁰ Atunci, Domnul S-a aprins de^(BO) mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul^(BP) Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, ²¹ nu voi mai izgoni^(BQ) dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. ²² Astfel, prin ele^(BR), voi pune pe Israel la încercare^(BS), ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” ²³ Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.