2 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui ² şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat^(A) pe Domnul şi^(B) m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul. ³ Şi totuşi mă aruncaseşi^(C) în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile^(D) şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. ⁴ Ziceam^(E): ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul^(F) Tău cel sfânt’. ⁵ Apele m-au acoperit^(G) până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. ⁶ M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu^(H) din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! ⁷ Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea^(I) a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. ⁸ Cei ce se lipesc de idoli deşerţi^(J) îndepărtează îndurarea de la ei. ⁹ Eu însă Îţi voi aduce jertfe^(K) cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea^(L) vine de la Domnul.” ¹⁰ Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.