Ioan 6:1-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Înmulţirea pâinilor

6 După aceea^(A), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. ² O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. ⁴ Paştele, praznicul iudeilor, erau^(B) aproape. ⁵ Isus^(C) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” ⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu^(D) două sute de lei^[a], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. ⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar^(E) ce sunt acestea la atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. ¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. ¹³ Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. ¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul^(F) cel aşteptat în lume”. ¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.