Maria Îi toarnă mir pe picioare

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde^(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ² Acolo, I-au^(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. ³ Maria^(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. ⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” ⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea^(D) punga, lua el ce se punea în ea. ⁷ Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. ⁸ Pe^(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” ⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe^(F) care-l înviase din morţi. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă^(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, ¹¹ căci^(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

¹² A doua zi^(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” ¹⁴ Isus a găsit^(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: ¹⁵ „Nu^(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. ¹⁶ Ucenicii Lui n-au^(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar^(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au^(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. ¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. ¹⁸ Şi^(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi^(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Isus vorbeşte de moartea Sa

²⁰ Nişte^(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic ²¹ s-au apropiat de Filip, care^(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. ²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. ²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A^(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele^(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵ Cine^(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde^(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. ²⁷ Acum^(X), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar^(Y) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi^(Z) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” ²⁹ Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” ³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta^(AA), ci pentru voi. ³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul^(AB) lumii acesteia va fi aruncat afară. ³² Şi după ce^(AC) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe^(AD) toţi oamenii.” ³³ Vorbind^(AE) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi^(AF) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” ³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este^(AG) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi^(AH) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine^(AI) umblă în întuneric nu ştie unde merge. ³⁶ Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii^(AJ) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a^(AK) ascuns de ei.

Necredinţa iudeilor

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne^(AL), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” ³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ⁴⁰ „Le-a^(AM) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” ⁴¹ Isaia a spus aceste^(AN) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. ⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor^(AO) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci^(AP) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. ⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine^(AQ) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁵ Şi cine^(AR) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁶ Eu^(AS) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu^(AT) îl judec, căci Eu n-am^(AU) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cine^(AV) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul^(AW), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. ⁴⁹ Căci Eu^(AX) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce^(AY) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”