Job 3
Young's Literal Translation
3 After this hath Job opened his mouth, and revileth his day.
2 And Job answereth and saith: --
3 Let the day perish in which I am born, And the night that hath said: `A man-child hath been conceived.'
4 That day -- let it be darkness, Let not God require it from above, Nor let light shine upon it.
5 Let darkness and death-shade redeem it, Let a cloud tabernacle upon it, Let them terrify it as the most bitter of days.
6 That night -- let thick darkness take it, Let it not be united to days of the year, Into the number of months let it not come.
7 Lo! that night -- let it be gloomy, Let no singing come into it.
8 Let the cursers of day mark it, Who are ready to wake up Leviathan.
9 Let the stars of its twilight be dark, Let it wait for light, and there is none, And let it not look on the eyelids of the dawn.
10 Because it hath not shut the doors Of the womb that was mine! And hide misery from mine eyes.
11 Why from the womb do I not die? From the belly I have come forth and gasp!
12 Wherefore have knees been before me? And what [are] breasts, that I suck?
13 For now, I have lain down, and am quiet, I have slept -- then there is rest to me,
14 With kings and counsellors of earth, These building wastes for themselves.
15 Or with princes -- they have gold, They are filling their houses [with] silver.
16 (Or as a hidden abortion I am not, As infants -- they have not seen light.)
17 There the wicked have ceased troubling, And there rest do the wearied in power.
18 Together prisoners have been at ease, They have not heard the voice of an exactor,
19 Small and great [are] there the same. And a servant [is] free from his lord.
20 Why giveth He to the miserable light, and life to the bitter soul?
21 Who are waiting for death, and it is not, And they seek it above hid treasures.
22 Who are glad -- unto joy, They rejoice when they find a grave.
23 To a man whose way hath been hidden, And whom God doth shut up?
24 For before my food, my sighing cometh, And poured out as waters [are] my roarings.
25 For a fear I feared and it meeteth me, And what I was afraid of doth come to me.
26 I was not safe -- nor was I quiet -- Nor was I at rest -- and trouble cometh!
Iov 3
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Plângerea lui Iov
3 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată(A) să fie ziua în care m-am născut
şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul(B) şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea
şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce(C) ştiu să întărâte leviatanul[a]
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aştepte lumina
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce(D) n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi(E) care să mă primească?
Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit,
aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ,
care şi-au zidit falnice(F) morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stârpitură(G) îngropată,
ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud(H) glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo,
şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă(I) Dumnezeu lumină celui ce suferă
şi viaţă celor amărâţi(J) la suflet,
21 care aşteaptă(K) moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară(L),
22 care n-ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte(M) Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.”
Footnotes
- Iov 3:8 Sau: crocodil.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
