Izbăvirea şi întoarcerea

51 „Ascultaţi-Mă^(A), voi^(B), care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. ² Uitaţi-vă^(C) la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut, căci^(D) l-am chemat când era numai el singur, l-am^(E) binecuvântat şi înmulţit. ³ Tot astfel, Domnul are milă^(F) de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca^(G) un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă. ⁴ Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci^(H) din Mine va ieşi Legea şi voi pune Legea Mea lumină^(I) popoarelor. ⁵ Neprihănirea^(J) Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele^(K) Mele vor judeca popoarele, ostroavele^(L) vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în^(M) braţul Meu. ⁶ Ridicaţi^(N) ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile^(O) vor pieri ca un fum, pământul^(P) se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit. ⁷ Ascultaţi-Mă^(Q), voi, care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în^(R) inimă Legea Mea! Nu^(S) te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor. ⁸ Căci^(T) îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac. ⁹ Trezeşte-te^(U), trezeşte-te şi îmbracă-te^(V) cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca^(W) în zilele de odinioară şi în veacurile din vechime! Oare^(X) n-ai doborât Tu Egiptul^(Y) şi n-ai străpuns balaurul^(Z)? ¹⁰ Nu eşti Tu Acela care ai uscat^(AA) marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi? ¹¹ Astfel, cei^(AB) răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi. ¹² Eu, Eu vă mângâi^(AC). Dar cine eşti tu, ca să te temi de^(AD) omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba^(AE), ¹³ şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care^(AF) a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde^(AG) este mânia asupritorului? ¹⁴ În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu^(AH) va muri în groapă şi nu va duce lipsă de pâine. ¹⁵ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care^(AI) stârnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor. ¹⁶ Eu pun^(AJ) cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr^(AK) cu umbra mâinii Mele, ca să întind^(AL) ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou, şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’ ¹⁷ Trezeşte-te^(AM), trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai^(AN) băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut^(AO), ai sorbit până în fund potirul ameţelii! ¹⁸ Căci nu este niciunul care să-l călăuzească, din toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut. ¹⁹ Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat^(AP): ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – ‘Cum^(AQ) să te mângâi eu?’ ²⁰ Fiii^(AR) tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într-un laţ, plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău. ²¹ De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar^(AS) nu de vin, ascultă: ²² ‘Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care^(AT) apără pe poporul Lui: Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! ²³ Şi îl^(AU) voi pune în mâna asupritorilor tăi, care^(AV) îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători’.”