Add parallel Print Page Options

12 Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit(A) tot întrebând – să se scoale, dar şi să te scape cei(B) ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriştea(C) pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă.

Read full chapter