Isaia 45-50

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

45 Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână^(A) ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca^(B) să nu se mai închidă: ² „Eu voi merge înaintea ta, voi^(C) netezi drumurile muntoase, voi sfărâma^(D) uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier. ³ Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca^(E) să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe^(F) nume, Dumnezeul lui Israel. ⁴ Din dragoste pentru robul Meu Iacov^(G) şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte^(H) ca tu să Mă cunoşti. ⁵ Eu sunt^(I) Domnul, şi^(J) nu mai este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu^(K) te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti. ⁶ Ca^(L) să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul. ⁷ Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea^(M), Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. ⁸ Să picure^(N) cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.” ⁹ „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul^(O) său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul^(P) zice el celui ce-l făţuieşte: ‘Ce faci?’ Şi lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini?’ ¹⁰ Vai de cine zice tatălui său: ‘Pentru ce m-ai născut?’ şi mamei sale: ‘Pentru ce m-ai făcut?’!” ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii^(Q) Mei şi pentru lucrarea^(R) mâinilor Mele? ¹² Eu^(S) am făcut pământul şi am făcut^(T) pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată^(U) oştirea lor. ¹³ Eu^(V) am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi^(W) iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără^(X) preţ de răscumpărare şi fără daruri”, zice Domnul oştirilor. ¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul: „Câştigurile^(Y) Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite^(Z), se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice, rugându-te: ‘Numai^(AA) la tine Se află Dumnezeu şi nu^(AB) este alt Dumnezeu afară de El’.” ¹⁵ Dar Tu eşti un Dumnezeu care^(AC) Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule! ¹⁶ Toţi sunt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii^(AD) idolilor. ¹⁷ Dar^(AE) Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi în veci. ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care^(AF) a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu^(AG) sunt Domnul, şi nu este altul! ¹⁹ Eu n-am vorbit în^(AH) ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: ‘Căutaţi-Mă în zadar!’ Eu^(AI), Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept. ²⁰ Strângeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi, cei scăpaţi dintre neamuri! N-au^(AJ) nicio pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn şi cheamă pe un dumnezeu care nu poate^(AK) să-i mântuiască. ²¹ Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu^(AL) este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. ²² Întoarceţi-vă^(AM) la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul. ²³ Pe^(AN) Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice^(AO) genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice^(AP) limbă va jura pe Mine. ²⁴ ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiesc dreptatea^(AQ) şi puterea; la El vor veni şi vor fi înfruntaţi toţi^(AR) cei ce erau mâniaţi împotriva Lui. ²⁵ În^(AS) Domnul vor fi făcuţi^(AT) neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.’ ”

46 „Bel se prăbuşeşte^(AU), Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară^(AV) pentru vita obosită! ² Au căzut, s-au prăbuşit împreună, nu pot să scape povara; ei înşişi^(AW) se duc în robie. ³ Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe^(AX) care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: ⁴ până la bătrâneţea voastră Eu^(AY) voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi^(AZ) sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc. ⁵ Cu^(BA) cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi mă veţi potrivi? ⁶ Ei^(BB) varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele şi se închină şi îngenunchează înaintea lui. ⁷ Îl^(BC) poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă^(BD) la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie. ⁸ Ţineţi^(BE) minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor. ⁹ Aduceţi-vă^(BF) aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul^(BG), Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. ¹⁰ Eu^(BH) am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile^(BI) Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. ¹¹ Eu chem de la^(BJ) răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile^(BK) Mele: da, Eu am^(BL) spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui. ¹² Ascultaţi-Mă, oameni^(BM) cu inima împietrită, vrăjmaşi^(BN) ai neprihănirii! ¹³ Eu Îmi apropii^(BO) neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu^(BP) va zăbovi. Eu voi pune mântuirea^(BQ) Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.”

47 „Pogoară-te^(BR) şi şezi^(BS) în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută. ² Ia^(BT) pietrele de moară şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile! ³ Goliciunea^(BU) ţi se va descoperi şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna^(BV) şi nu voi cruţa pe nimeni.” – ⁴ „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor^(BW), Sfântul lui Israel.” – ⁵ „Şezi într-un colţ şi taci^(BX), fata haldeenilor, căci^(BY) nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor. ⁶ Mă^(BZ) mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem^(CA) moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu^(CB) jugul asupra bătrânului. ⁷ Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă^(CC)!’ şi nu te-ai gândit^(CD), nici^(CE) n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. ⁸ Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ‘Eu^(CF), şi numai eu nu voi fi niciodată văduvă şi nu^(CG) voi fi niciodată lipsită de copii!’ ⁹ Şi totuşi aceste două^(CH) lucruri ţi se vor întâmpla deodată^(CI), în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor^(CJ) tale descântece. ¹⁰ Căci^(CK) te încredeai în răutatea ta şi ziceai^(CL): ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu şi numai eu.’ ¹¹ De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca şi deodată va veni peste tine prăpădul^(CM), pe neaşteptate. ¹² Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. ¹³ Te-ai obosit^(CN) tot întrebând – să se scoale, dar şi să te scape cei^(CO) ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! ¹⁴ Iată-i, au ajuns ca miriştea^(CP) pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă. ¹⁵ Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu^(CQ) care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”

Vechile şi noile prorocii

48 „Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel şi care^(CR) aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care^(CS) aţi jurat pe Numele Domnului şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar^(CT) nu în adevăr, nici cu neprihănire! ² Căci ei îşi trag numele de la^(CU) cetatea sfântă şi se^(CV) bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor. ³ De multă vreme am făcut^(CW) cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat şi^(CX) s-au împlinit. ⁴ Ştiind că eşti împietrit, că grumazul^(CY) îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă, ⁵ ţi-am^(CZ) vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ ⁶ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. ⁷ Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ‘Iată că le ştiam’. ⁸ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele, căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din^(DA) naştere ai fost numit răzvrătit. ⁹ Din^(DB) pricina Numelui Meu, sunt îndelung^(DC) răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. ¹⁰ Iată, te-am pus în cuptor^(DD), dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. ¹¹ Din^(DE) dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum^(DF) ar putea fi hulit Numele Meu? Nu^(DG) voi da altuia slava Mea. ¹² Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu^(DH) sunt Cel dintâi şi tot Eu sunt şi Cel^(DI) din urmă. ¹³ Mâna^(DJ) Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am^(DK) chemat, s-au şi înfăţişat îndată. ¹⁴ Strângeţi-vă^(DL) cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul^(DM) va împlini voia^(DN) Lui împotriva Babilonului şi braţul lui va apăsa asupra haldeenilor. ¹⁵ Eu am vorbit şi Eu^(DO) l-am şi chemat; Eu l-am adus şi lucrarea lui va izbuti. ¹⁶ Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am^(DP) vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul^(DQ) Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul^(DR), Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc^(DS) pe calea pe care trebuie să mergi! ¹⁸ O^(DT), de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci^(DU) pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta, ca valurile mării! ¹⁹ Sămânţa^(DV) ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea. ²⁰ Ieşiţi^(DW) din Babilon, fugiţi din mijlocul haldeenilor! Vestiţi, trâmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire până la capătul pământului, spuneţi: ‘Domnul a răscumpărat^(DX) pe robul Său Iacov! ²¹ Şi nu vor suferi de sete^(DY) în pustiurile în care-i va duce, ci va face^(DZ) să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca şi va curge apa.’ ²² Cei răi n-au pace^(EA)”, zice Domnul.

Lumina neamurilor

49 „Ascultaţi-Mă^(EB), ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul^(EC) M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei. ² Mi-a făcut gura^(ED) ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu^(EE) umbra mâinii Lui şi M-a făcut o^(EF) săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi ³ şi Mi-a zis: ‘Israele, Tu eşti Robul^(EG) Meu în care^(EH) Mă voi slăvi’. ⁴ Şi^(EI) Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. ⁵ Şi, acum, Domnul vorbeşte, El, care^(EJ) M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă^(EK) împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea. ⁶ El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina^(EL) neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’. ⁷ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către^(EM) Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împăraţii^(EN) vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales’.”

Aşezarea din nou a lui Israel

⁸ Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La^(EO) vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune^(EP) să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; ⁹ să spui prinşilor^(EQ) de război: ‘Ieşiţi!’ şi celor ce sunt în întuneric: ‘Arătaţi-vă!’ Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. ¹⁰ Nu le va fi foame^(ER), nici nu le va fi sete; nu-i^(ES) va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi^(ET) şi-i va duce la izvoare de ape. ¹¹ Voi^(EU) preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite. ¹² Iată-i^(EV) că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim. ¹³ Bucuraţi-vă^(EW), ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui. ¹⁴ Sionul zicea^(EX): ‘M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!’ ¹⁵ Poate^(EY) o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar^(EZ) chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. ¹⁶ Iată că te-am săpat pe^(FA) mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! ¹⁷ Fiii tăi aleargă, dar^(FB) cei ce te dărâmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău. ¹⁸ Ridică-ţi^(FC) ochii de jur împrejur şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca^(FD) şi cu o podoabă şi te vei încinge cu ei ca o mireasă. ¹⁹ Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor^(FE) fi strâmte pentru locuitorii tăi, şi cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. ²⁰ Fiii^(FF) aceştia, de care ai fost lipsit^(FG), vor spune mereu la urechile tale: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez’. ²¹ Şi vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceştia?’ ” ²² De aceea, aşa^(FH) vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri. ²³ Te vor hrăni împăraţi^(FI) şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge^(FJ) ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că^(FK) cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.” – ²⁴ „Se poate^(FL) lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?” – ²⁵ „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi. ²⁶ Eu voi da^(FM) asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele^(FN) lor. Şi va^(FO) şti orice făptură, că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”

Robul Domnului, batjocorit şi ajutat

50 Aşa vorbeşte Domnul: „Unde este cartea^(FP) de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat^(FQ) v-am vândut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vânduţi^(FR) şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră. ² Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când^(FS) am strigat? Este mâna^(FT) Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu^(FU) mustrarea Mea, Eu usuc^(FV) marea şi prefac râurile^(FW) în pustie; peştii^(FX) lor se strică din lipsă de apă şi pier de sete! ³ Îmbrac^(FY) cerurile cu negura de jale şi^(FZ) le învelesc cu un sac.” ⁴ „Domnul^(GA) Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel^(GB) doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. ⁵ Domnul Dumnezeu Mi-a^(GC) deschis urechea, şi nu M-am împotrivit^(GD), nici nu M-am tras înapoi. ⁶ Mi-am dat spatele^(GE) înaintea celor ce Mă loveau şi obrajii^(GF) înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări. ⁷ Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut^(GG) faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine. ⁸ Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape^(GH): ‘Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!’ ⁹ Iată^(GI), Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia^(GJ) îi va mânca. ¹⁰ Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în^(GK) întuneric şi n-are lumină să^(GL) se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! ¹¹ Iar voi toţi, care aprindeţi focul şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din^(GM) mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri^(GN).”