Isaia 44:17-19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁷ Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’ ¹⁸ Ei^(A) nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit^(B) ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă. ¹⁹ Niciunul nu intră în sine^(C) însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’