Pietre de aducere-aminte

4 După ce a isprăvit tot poporul de trecut^(A) Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: ² „Ia^(B) doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie. ³ Dă-le porunca următoare: ‘Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit^(C) preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le puneţi în locul^(D) unde veţi petrece noaptea aceasta’.” ⁴ Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, ⁵ şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, ⁶ pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când^(E) vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’ ⁷ să le spuneţi: ‘Apele Iordanului^(F) s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte^(G) pentru copiii lui Israel.” ⁸ Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei şi le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului, şi ele au rămas acolo până în ziua de azi. ¹⁰ Preoţii care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să treacă. ¹¹ După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au trecut^(H) înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. ¹⁴ În ziua aceea, Domnul a înălţat^(I) pe Iosua înaintea întregului Israel, şi s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui. ¹⁵ Domnul a zis lui Iosua: ¹⁶ „Porunceşte preoţilor care duc^(J) chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” ¹⁷ Şi Iosua a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan.” ¹⁸ Când au ieşit preoţii care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului şi când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat^(K) ca mai înainte peste toate malurile lui. ¹⁹ Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi a tăbărât la Ghilgal^(L), la marginea de răsărit a Ierihonului. ²⁰ Iosua a ridicat la Ghilgal cele^(M) douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. ²¹ El a zis copiilor lui Israel: „Când vor^(N) întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’ ²² să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: ‘Israel^(O) a trecut Iordanul acesta pe uscat’. ²³ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o^(P) înaintea noastră până am trecut, ²⁴ pentru ca^(Q) toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este^(R) puternică şi să vă^(S) temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”

Tăierea împrejur

5 Când au auzit^(T) toţi împăraţii amoriţilor de la apusul Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor de lângă^(U) mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat^(V) inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel. ² În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite^(W) de piatră şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.” ³ Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. ⁴ Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot^(X) poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt. ⁵ Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur. ⁶ Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci^(Y) de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i^(Z) va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară^(AA) în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul lor a ridicat pe^(AB) copiii lor, şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. ⁸ După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare^(AC).

Prăznuirea Paştelor. Mana încetează

⁹ Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara^(AD) Egiptului de deasupra voastră.” Şi locului aceluia i-au pus numele^(AE) Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi. ¹⁰ Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea^(AF) zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. ¹¹ A doua zi de Paşte au mâncat din grâul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. ¹² Mana^(AG) a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.

Descoperirea dumnezeiască

¹³ Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată, un om^(AH) stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă^(AI) din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” ¹⁴ El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.” Iosua s-a^(AJ) aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” ¹⁵ Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi^(AK) încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.

Luarea Ierihonului. Nelegiuirea şi pedepsirea lui Acan

6 Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el. ² Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau^(AL) în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul^(AM) lui, pe vitejii lui ostaşi. ³ Înconjuraţi cetatea voi, toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. ⁴ Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii^(AN) să sune din trâmbiţe. ⁵ Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci, zidul cetăţii se va prăbuşi şi poporul să se suie fiecare drept înainte.” ⁶ Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului.” ⁷ Şi a zis poporului: „Porniţi, înconjuraţi cetatea şi bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea chivotului Domnului.” ⁸ După ce a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi care purtau înaintea Domnului cele şapte trâmbiţe de corn de berbec au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Chivotul legământului Domnului mergea în urma lor. ⁹ Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, care sunau din trâmbiţe, şi coada^(AO) oştirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁰ Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.” ¹¹ Chivotul Domnului a înconjurat cetatea şi i-a dat ocol o dată, apoi au intrat în tabără şi au rămas în tabără peste noapte. ¹² Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap şi preoţii^(AP) au luat chivotul Domnului. ¹³ Cei şapte preoţi care purtau cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁴ Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile. ¹⁵ În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. ¹⁶ A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ¹⁷ Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea, dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns^(AQ) pe solii pe care-i trimiseserăm noi. ¹⁸ Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire^(AR), căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi^(AS) nenoroci. ¹⁹ Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.” ²⁰ Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul^(AT) s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate ²¹ şi au nimicit-o^(AU) cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari. ²² Iosua a zis celor doi bărbaţi care iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum^(AV) i-aţi jurat.” ²³ Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl^(AW) ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel. ²⁴ Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul^(AX), aurul şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului. ²⁵ Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei şi pe toţi ai ei; ea a locuit^(AY) în mijlocul lui Israel până în ziua de azi, pentru că ascunsese solii pe care-i trimisese Iosua să iscodească Ierihonul.

Blestemul lui Iosua asupra Ierihonului

²⁶ Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat^(AZ) să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!” ²⁷ Domnul^(BA) a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea^(BB) în toată ţara.