Frica lui Iacov

32 Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii^(A) lui Dumnezeu. ² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra^(B) lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). ³ Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir^(C), în ţinutul lui^(D) Edom. ⁴ El le-a dat porunca următoare: „Iată^(E) ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum; ⁵ am^(F) boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca^(G) să capăt trecere înaintea ta».’ ” ⁶ Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, şi el vine^(H) înaintea ta cu patru sute de oameni.” ⁷ Iacov s-a înspăimântat^(I) foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele ⁸ şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”

Rugăciunea lui Iacov

⁹ Iacov^(J) a zis: „Dumnezeul^(K) tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care^(L) mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ ¹⁰ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările^(M) şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul^(N) meu, şi iată că acum fac două tabere. ¹¹ Izbăveşte-mă^(O), Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame^(P) şi pe copii. ¹² Şi Tu^(Q) ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.”

Iacov caută să îmblânzească pe Esau

¹³ Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar^(R) pentru fratele său Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. ¹⁶ Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” ¹⁷ A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: ‘Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ ¹⁸ să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, şi el însuşi vine în urma noastră’.” ¹⁹ A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. ²⁰ Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.’ Căci îşi zicea el: ‘Îl voi potoli^(S) cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă’.” ²¹ Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. ²² Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut^(T) vadul Iabocului. ²³ I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov. Israel

²⁴ Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat^(U) cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura^(V) coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. ²⁶ Omul acela^(W) a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te^(X) voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” ²⁷ Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. ²⁸ Apoi a zis: „Numele^(Y) tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat^(Z) cu Dumnezeu şi cu oameni^(AA) şi ai fost biruitor.” ²⁹ Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce^(AB) Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” ³¹ Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă. ³² Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.