Sarai şi Agar

16 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse^(A) deloc copii. Ea avea o roabă^(B) egipteancă, numită Agar^(C). ² Şi Sarai a zis^(D) lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut^(E) stearpă; intră^(F), te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat^(G) cele spuse de Sarai. ³ Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise^(H) ca străin zece ani în ţara Canaan. ⁴ El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ^(I) pe stăpână-sa. ⁵ Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea, şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece^(J) Domnul între mine şi tine!” ⁶ Avram^(K) a răspuns Saraiei: „Iată^(L), roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, şi Agar^(M) a fugit de ea.

Fuga Agarei. Naşterea lui Ismael

⁷ Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul^(N) care este pe drumul ce duce la Şur^(O). ⁸ El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” ⁹ Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te^(P) sub mâna ei.” ¹⁰ Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi^(Q) foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” ¹¹ Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele^(R) Ismael^[a], căci Domnul a auzit mâhnirea ta. ¹² El va fi ca^(S) un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui şi va locui în^(T) faţa tuturor fraţilor lui.” ¹³ Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeul care mă vede^[b]!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut^(U) aici spatele Celui ce m-a văzut!” ¹⁴ De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna^(V) Celui viu care mă vede^[c]”; ea este între^(W) Cades şi Bared. ¹⁵ Agar^(X) a născut lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael^(Y). ¹⁶ Avram era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

Numele lui Avram, schimbat în Avraam

17 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat^(Z) şi i-a zis: „Eu^(AA) sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă^(AB) înaintea Mea şi fii fără prihană^(AC). ² Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi^(AD) nespus de mult.” ³ Avram s-a aruncat^(AE) cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: ⁴ „Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl^(AF) multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele^(AG) tău va fi Avraam^[d], căci^(AH) te fac tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri^(AI) întregi şi din tine vor ieşi împăraţi^(AJ). ⁷ Voi pune^(AK) legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi^(AL) Dumnezeul tău şi al seminţei^(AM) tale după tine. ⁸ Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi^(AN) da ţara în care locuieşti^(AO) acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi^(AP) Dumnezeul lor.”

Tăierea împrejur

⁹ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. ¹⁰ Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească^(AQ) între voi să fie tăiat împrejur. ¹¹ Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru, şi acesta să fie semnul^(AR) legământului dintre Mine şi voi. ¹² La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur^(AS), neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. ¹³ Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani, şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. ¹⁴ Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit^(AT) din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Sarai se numeşte Sara

¹⁵ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da^(AU) un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri^(AV) întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” ¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi^(AW) a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” ¹⁸ Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” ¹⁹ Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara^(AX) îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. ²⁰ Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi^(AY) face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult: doisprezece^(AZ) voievozi va naşte şi voi^(BA) face din el un neam mare. ²¹ Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care^(BB) ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” ²² Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.

Avraam şi casa lui sunt tăiaţi împrejur

²³ Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. ²⁴ Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁵ Fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁶ Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea. ²⁷ Şi toţi oamenii^(BC) din casa lui: robi născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

Isaac este făgăduit încă o dată

18 Domnul i S-a arătat la stejarii^(BD) lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. ² Avraam a ridicat ochii^(BE) şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când^(BF) i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. ³ Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. ⁴ Îngăduie să se aducă puţină^(BG) apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. ⁵ Am să mă duc să iau o bucată de pâine^(BH), ca să prindeţi la inimă^(BI), şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta^(BJ) treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. ⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” ⁷ Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. ⁸ Apoi a luat^(BK) unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. ⁹ Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort^(BL)”, a răspuns el. ¹⁰ Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea^(BM) aceasta, Mă voi întoarce^(BN) negreşit la tine şi iată că Sara^(BO), nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. ¹¹ Avraam^(BP) şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala^(BQ) femeilor. ¹² Sara^(BR) a râs în sine, zicând: „Acum^(BS), când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul^(BT) de asemenea este bătrân.” ¹³ Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ ¹⁴ Este^(BU) oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul^(BV) pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” ¹⁵ Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Avraam mijloceşte pentru Sodoma

¹⁶ Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă^(BW). ¹⁷ Atunci, Domnul a zis: „Să ascund^(BX) Eu oare de Avraam ce am să fac?… ¹⁸ Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate^(BY) toate neamurile pământului. ¹⁹ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… ²⁰ Şi Domnul a zis: „Strigătul^(BZ) împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. ²¹ De aceea Mă voi pogorî^(CA) acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti^(CB).” ²² Bărbaţii^(CC) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea^(CD) tot înaintea Domnului. ²³ Avraam s-a^(CE) apropiat şi a zis: „Vei^(CF) nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? ²⁴ Poate^(CG) că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? ²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca^(CH) cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă^(CI) tot pământul nu va face oare dreptate?” ²⁶ Şi Domnul a zis: „Dacă voi^(CJ) găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” ²⁷ Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată^(CK), am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât^(CL) praf şi cenuşă. ²⁸ Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” ²⁹ Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” ³⁰ Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” ³¹ Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” ³² Avraam a zis: „Să^(CM) nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul^(CN) a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” ³³ După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.