¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi^(A) a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

¹⁹ Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a^(A) uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

¹¹ Prin credinţă, şi Sara^(A), cu toată vârsta ei trecută, a^(B) primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia^(C) Celui ce-i făgăduise. ¹² De aceea, dintr-un singur om^(D), şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca^(E) stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

¹⁹ Căci se gândea că Dumnezeu poate^(A) să învieze chiar şi din morţi, şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.