Add parallel Print Page Options

Urare

Pavel, apostol nu de la oameni, nici(A) printr-un om, ci prin(B) Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care(C) L-a înviat din morţi, şi toţi fraţii care(D) sunt împreună cu mine, către Bisericile(E) Galatiei: Har(F) şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! El(G) S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest(H) veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia galatenilor

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie(I). Nu doar că(J) este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi(K) înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită(L) de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! 10 Caut(M) eu oare(N), în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut(O) să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Evanghelia lui Pavel

11 Fraţilor(P), vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, 12 pentru că n-am primit-o, nici(Q) n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin(R) descoperirea lui Isus Hristos. 13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste(S) măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd(T) în ea 14 şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă(U) nespus de mare pentru datinile strămoşeşti(V). 15 Dar, când Dumnezeu, care(W) m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16 (X) descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc(Y) între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om(Z), 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. 18 După trei ani, m-am suit(AA) la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n-am văzut pe(AB) niciun alt apostol, decât pe(AC) Iacov, fratele Domnului. 20 În cele ce vă scriu, iată(AD), înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 După aceea(AE) m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. 22 Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor(AF) lui Hristos(AG), care sunt în Iudeea. 23 Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”. 24 Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Încuviinţarea apostolilor

După paisprezece ani, m-am(AH) suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Tit. M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am(AI) arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg(AJ) sau să fi alergat în zadar. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur, din pricina fraţilor(AK) mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia(AL) pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să(AM) ne aducă la robie; noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul(AN) Evangheliei să rămână cu voi. Cei(AO) ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu(AP) nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu(AQ) mi-au adăugat nimic. Ba dimpotrivă, când au văzut(AR) că mie îmi(AS) fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse(AT) şi din mine apostolul neamurilor(AU) şi când au cunoscut harul(AV) care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi(AW), mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. 10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa(AX) am şi căutat să fac.

Pavel înfruntă pe Petru

11 Dar(AY) când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit. 12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el(AZ) mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. 13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. 14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul(BA) Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa(BB) tuturor: „Dacă(BC) tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” 15 Noi(BD) suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi(BE) dintre neamuri. 16 Totuşi, fiindcă ştim(BF) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci(BG) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin(BH) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi(BI), este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19 Căci eu, prin(BJ) Lege, am(BK) murit faţă de Lege, ca să trăiesc(BL) pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit(BM) împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc(BN) în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit(BO) şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă(BP) neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Legea şi credinţa

O, galateni nechibzuiţi! Cine(BQ) v-a fermecat(BR) pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul(BS) ori(BT) prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început(BU) prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească(BV)? În zadar(BW) aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce(BX) vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? Tot aşa şi „Avraam(BY) a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei(BZ) ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea(CA) că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în(CB) tine”. Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat(CC) este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă”. 11 Şi că(CD) nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel(CE) neprihănit prin credinţă va trăi”. 12 Însă(CF) Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine(CG) va face aceste lucruri va trăi prin ele”. 13 Hristos(CH) ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat(CI) e oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca(CJ) binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul(CK) făgăduit.

Făgăduinţa şi Legea

15 Fraţilor (vorbesc în felul oamenilor), un testament(CL), chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16 Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui(CM) Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos(CN). 17 Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat(CO), aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită(CP) după patru sute treizeci de ani. 18 Căci dacă moştenirea(CQ) ar veni din Lege, nu(CR) mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. 19 Atunci pentru ce este Legea? Ea(CS) a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa(CT)”, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată(CU) prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor(CV). 20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când(CW) Dumnezeu este unul singur. 21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă(CX) s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22 Dar Scriptura a(CY) închis totul(CZ) sub păcat, pentru ca(DA) făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. 23 Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. 24 Astfel, Legea(DB) ne-a fost un îndrumător[a] spre Hristos, ca(DC) să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25 După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toţi(DD) sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. 27 Toţi(DE) care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu(DF) Hristos. 28 Nu(DG) mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una(DH) în Hristos Isus. 29 Şi dacă(DI) sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori(DJ) prin făgăduinţă.

Footnotes

  1. Galateni 3:24 Greceşte: pedagog.

Pavel, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morţi, şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile[a] Galatiei[b]: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos, Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne salveze din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.

Nici o altă Evanghelie

Sunt surprins că vă întoarceţi atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie[c]. Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia lui Cristos. Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat! Aşa cum v-am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vesteşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!

10 Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!

Pavel chemat de Dumnezeu

11 Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, 12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.

13 Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug 14 şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. 15 Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, 16 a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.

18 Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa[d] şi am rămas la el cincisprezece zile, 19 dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. 21 M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, 22 dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23 Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ 24 Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Pavel acceptat de apostoli

Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, deci, când Iacov, Chifa[e] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. 10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. 12 Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. 13 Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. 14 Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“[f]

15 Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“[g] dintre neamuri, 16 ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul[h]? Nicidecum! 18 Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos 20 şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Prin credinţă

Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“[i]

Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“[j] Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“[k] 11 Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“[l], 12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“[m] 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“[n] 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.

Legea şi promisiunea

15 Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. 16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“[o], care este Cristos. 17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. 19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. 20 Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.

21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.

23 Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[p] nostru spre[q] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

Copii ai lui Dumnezeu

26 În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. 27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.

Footnotes

  1. Galateni 1:2 Epistola trebuia citită în mai multe biserici din acea regiune
  2. Galateni 1:2 Probabil cu referire la provincia romană Galatia şi la teritoriul din partea de sud a acestei provincii, pe care Pavel l-a traversat în prima sa călătorie misionară (vezi F.A. 13:14-14:23)
  3. Galateni 1:6 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  4. Galateni 1:18 Atât Chifa / Chefa (aramaică), cât şi Petru (greacă), înseamnă piatră
  5. Galateni 2:9 Vezi nota de la 1:18
  6. Galateni 2:14 Unii exegeţi încheie citatul după v. 21
  7. Galateni 2:15 Prin acest termen iudeii se refereau în special la neamurile care nu aveau Legea şi nu trăiau după ea, însă şi la cei care erau iudei din naştere, dar nu trăiau după prescripţiile Legii scrise sau ale celei orale (vezi Mt. 9:10; Mc. 2:15); şi în v. 17
  8. Galateni 2:17 Lit.: un slujitor al păcatului; sau: Unul Care slujeşte intereselor păcatului
  9. Galateni 3:6 Vezi Gen. 15:6
  10. Galateni 3:8 Vezi Gen. 12:3; 18:18; 22:18
  11. Galateni 3:10 Vezi Deut. 27:26
  12. Galateni 3:11 Vezi Hab. 2:4
  13. Galateni 3:12 Vezi Lev. 18:5
  14. Galateni 3:13 Vezi Deut. 21:23
  15. Galateni 3:16 Vezi Gen. 12:7; 13:15; 24:7
  16. Galateni 3:24 Lit.: pedagogul, cu sensul de: gardian, tutore; în acea vreme, pedagogul era un sclav care îl însoţea pe băiat sau pe tânăr la şcoală şi îi supraveghea comportamentul; nu era un „profesor“. Când băiatul ajungea la o anumită vârstă, nu mai era nevoie de acest pedagog; şi în v. 25
  17. Galateni 3:24 Sau: până la venirea lui

Paul, an apostle(A)—sent not from men nor by a man,(B) but by Jesus Christ(C) and God the Father,(D) who raised him from the dead(E) and all the brothers and sisters[a] with me,(F)

To the churches in Galatia:(G)

Grace and peace to you from God our Father and the Lord Jesus Christ,(H) who gave himself for our sins(I) to rescue us from the present evil age,(J) according to the will of our God and Father,(K) to whom be glory for ever and ever. Amen.(L)

No Other Gospel

I am astonished that you are so quickly deserting the one who called(M) you to live in the grace of Christ and are turning to a different gospel(N) which is really no gospel at all. Evidently some people are throwing you into confusion(O) and are trying to pervert(P) the gospel of Christ. But even if we or an angel from heaven should preach a gospel other than the one we preached to you,(Q) let them be under God’s curse!(R) As we have already said, so now I say again: If anybody is preaching to you a gospel other than what you accepted,(S) let them be under God’s curse!

10 Am I now trying to win the approval of human beings, or of God? Or am I trying to please people?(T) If I were still trying to please people, I would not be a servant of Christ.

Paul Called by God

11 I want you to know, brothers and sisters,(U) that the gospel I preached(V) is not of human origin. 12 I did not receive it from any man,(W) nor was I taught it; rather, I received it by revelation(X) from Jesus Christ.(Y)

13 For you have heard of my previous way of life in Judaism,(Z) how intensely I persecuted the church of God(AA) and tried to destroy it.(AB) 14 I was advancing in Judaism beyond many of my own age among my people and was extremely zealous(AC) for the traditions of my fathers.(AD) 15 But when God, who set me apart from my mother’s womb(AE) and called me(AF) by his grace, was pleased 16 to reveal his Son in me so that I might preach him among the Gentiles,(AG) my immediate response was not to consult any human being.(AH) 17 I did not go up to Jerusalem to see those who were apostles before I was, but I went into Arabia. Later I returned to Damascus.(AI)

18 Then after three years,(AJ) I went up to Jerusalem(AK) to get acquainted with Cephas[b] and stayed with him fifteen days. 19 I saw none of the other apostles—only James,(AL) the Lord’s brother. 20 I assure you before God(AM) that what I am writing you is no lie.(AN)

21 Then I went to Syria(AO) and Cilicia.(AP) 22 I was personally unknown to the churches of Judea(AQ) that are in Christ.(AR) 23 They only heard the report: “The man who formerly persecuted us is now preaching the faith(AS) he once tried to destroy.”(AT) 24 And they praised God(AU) because of me.

Paul Accepted by the Apostles

Then after fourteen years, I went up again to Jerusalem,(AV) this time with Barnabas.(AW) I took Titus(AX) along also. I went in response to a revelation(AY) and, meeting privately with those esteemed as leaders, I presented to them the gospel that I preach among the Gentiles.(AZ) I wanted to be sure I was not running and had not been running my race(BA) in vain. Yet not even Titus,(BB) who was with me, was compelled to be circumcised, even though he was a Greek.(BC) This matter arose because some false believers(BD) had infiltrated our ranks to spy on(BE) the freedom(BF) we have in Christ Jesus and to make us slaves. We did not give in to them for a moment, so that the truth of the gospel(BG) might be preserved for you.

As for those who were held in high esteem(BH)—whatever they were makes no difference to me; God does not show favoritism(BI)—they added nothing to my message.(BJ) On the contrary, they recognized that I had been entrusted with the task(BK) of preaching the gospel to the uncircumcised,[c](BL) just as Peter(BM) had been to the circumcised.[d] For God, who was at work in Peter as an apostle(BN) to the circumcised, was also at work in me as an apostle(BO) to the Gentiles. James,(BP) Cephas[e](BQ) and John, those esteemed as pillars,(BR) gave me and Barnabas(BS) the right hand of fellowship when they recognized the grace given to me.(BT) They agreed that we should go to the Gentiles,(BU) and they to the circumcised. 10 All they asked was that we should continue to remember the poor,(BV) the very thing I had been eager to do all along.

Paul Opposes Cephas

11 When Cephas(BW) came to Antioch,(BX) I opposed him to his face, because he stood condemned. 12 For before certain men came from James,(BY) he used to eat with the Gentiles.(BZ) But when they arrived, he began to draw back and separate himself from the Gentiles because he was afraid of those who belonged to the circumcision group.(CA) 13 The other Jews joined him in his hypocrisy, so that by their hypocrisy even Barnabas(CB) was led astray.

14 When I saw that they were not acting in line with the truth of the gospel,(CC) I said to Cephas(CD) in front of them all, “You are a Jew, yet you live like a Gentile and not like a Jew.(CE) How is it, then, that you force Gentiles to follow Jewish customs?(CF)

15 “We who are Jews by birth(CG) and not sinful Gentiles(CH) 16 know that a person is not justified by the works of the law,(CI) but by faith in Jesus Christ.(CJ) So we, too, have put our faith in Christ Jesus that we may be justified by faith in[f] Christ and not by the works of the law, because by the works of the law no one will be justified.(CK)

17 “But if, in seeking to be justified in Christ, we Jews find ourselves also among the sinners,(CL) doesn’t that mean that Christ promotes sin? Absolutely not!(CM) 18 If I rebuild what I destroyed, then I really would be a lawbreaker.

19 “For through the law I died to the law(CN) so that I might live for God.(CO) 20 I have been crucified with Christ(CP) and I no longer live, but Christ lives in me.(CQ) The life I now live in the body, I live by faith in the Son of God,(CR) who loved me(CS) and gave himself for me.(CT) 21 I do not set aside the grace of God, for if righteousness could be gained through the law,(CU) Christ died for nothing!”[g]

Faith or Works of the Law

You foolish(CV) Galatians!(CW) Who has bewitched you?(CX) Before your very eyes Jesus Christ was clearly portrayed as crucified.(CY) I would like to learn just one thing from you: Did you receive the Spirit(CZ) by the works of the law,(DA) or by believing what you heard?(DB) Are you so foolish? After beginning by means of the Spirit, are you now trying to finish by means of the flesh?[h] Have you experienced[i] so much in vain—if it really was in vain? So again I ask, does God give you his Spirit and work miracles(DC) among you by the works of the law, or by your believing what you heard?(DD) So also Abraham “believed God, and it was credited to him as righteousness.”[j](DE)

Understand, then, that those who have faith(DF) are children of Abraham.(DG) Scripture foresaw that God would justify the Gentiles by faith, and announced the gospel in advance to Abraham: “All nations will be blessed through you.”[k](DH) So those who rely on faith(DI) are blessed along with Abraham, the man of faith.(DJ)

10 For all who rely on the works of the law(DK) are under a curse,(DL) as it is written: “Cursed is everyone who does not continue to do everything written in the Book of the Law.”[l](DM) 11 Clearly no one who relies on the law is justified before God,(DN) because “the righteous will live by faith.”[m](DO) 12 The law is not based on faith; on the contrary, it says, “The person who does these things will live by them.”[n](DP) 13 Christ redeemed us from the curse of the law(DQ) by becoming a curse for us, for it is written: “Cursed is everyone who is hung on a pole.”[o](DR) 14 He redeemed us in order that the blessing given to Abraham might come to the Gentiles through Christ Jesus,(DS) so that by faith we might receive the promise of the Spirit.(DT)

The Law and the Promise

15 Brothers and sisters,(DU) let me take an example from everyday life. Just as no one can set aside or add to a human covenant that has been duly established, so it is in this case. 16 The promises were spoken to Abraham and to his seed.(DV) Scripture does not say “and to seeds,” meaning many people, but “and to your seed,”[p](DW) meaning one person, who is Christ. 17 What I mean is this: The law, introduced 430 years(DX) later, does not set aside the covenant previously established by God and thus do away with the promise. 18 For if the inheritance depends on the law, then it no longer depends on the promise;(DY) but God in his grace gave it to Abraham through a promise.

19 Why, then, was the law given at all? It was added because of transgressions(DZ) until the Seed(EA) to whom the promise referred had come. The law was given through angels(EB) and entrusted to a mediator.(EC) 20 A mediator,(ED) however, implies more than one party; but God is one.

21 Is the law, therefore, opposed to the promises of God? Absolutely not!(EE) For if a law had been given that could impart life, then righteousness would certainly have come by the law.(EF) 22 But Scripture has locked up everything under the control of sin,(EG) so that what was promised, being given through faith in Jesus Christ, might be given to those who believe.

Children of God

23 Before the coming of this faith,[q] we were held in custody(EH) under the law, locked up until the faith that was to come would be revealed.(EI) 24 So the law was our guardian until Christ came(EJ) that we might be justified by faith.(EK) 25 Now that this faith has come, we are no longer under a guardian.(EL)

26 So in Christ Jesus you are all children of God(EM) through faith, 27 for all of you who were baptized into Christ(EN) have clothed yourselves with Christ.(EO) 28 There is neither Jew nor Gentile, neither slave nor free,(EP) nor is there male and female,(EQ) for you are all one in Christ Jesus.(ER) 29 If you belong to Christ,(ES) then you are Abraham’s seed,(ET) and heirs(EU) according to the promise.(EV)

Footnotes

  1. Galatians 1:2 The Greek word for brothers and sisters (adelphoi) refers here to believers, both men and women, as part of God’s family; also in verse 11; and in 3:15; 4:12, 28, 31; 5:11, 13; 6:1, 18.
  2. Galatians 1:18 That is, Peter
  3. Galatians 2:7 That is, Gentiles
  4. Galatians 2:7 That is, Jews; also in verses 8 and 9
  5. Galatians 2:9 That is, Peter; also in verses 11 and 14
  6. Galatians 2:16 Or but through the faithfulness of … justified on the basis of the faithfulness of
  7. Galatians 2:21 Some interpreters end the quotation after verse 14.
  8. Galatians 3:3 In contexts like this, the Greek word for flesh (sarx) refers to the sinful state of human beings, often presented as a power in opposition to the Spirit.
  9. Galatians 3:4 Or suffered
  10. Galatians 3:6 Gen. 15:6
  11. Galatians 3:8 Gen. 12:3; 18:18; 22:18
  12. Galatians 3:10 Deut. 27:26
  13. Galatians 3:11 Hab. 2:4
  14. Galatians 3:12 Lev. 18:5
  15. Galatians 3:13 Deut. 21:23
  16. Galatians 3:16 Gen. 12:7; 13:15; 24:7
  17. Galatians 3:23 Or through the faithfulness of Jesus … 23 Before faith came