Exodul 33
Nouă Traducere În Limba Română
33 Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi îndreaptă-te spre ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «Seminţei[a] tale i-o voi da.» 2 Voi trimite un Înger[b] înaintea ta şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. 3 Îndreaptă-te deci spre ţara aceasta în care curge lapte şi miere. Dar Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui pe drum, căci sunteţi un popor încăpăţânat.“
4 Când a auzit poporul aceste cuvinte aspre, a început să plângă şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. 5 Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Aşa să le spui israeliţilor: «Sunteţi un popor încăpăţânat; dacă pentru o clipă aş veni împreună cu voi, v-aş mistui. De aceea daţi-vă podoabele jos şi apoi mă voi hotărî ce voi face cu voi.»“ 6 Aşadar, israeliţii şi-au scos podoabele la muntele Horeb.
7 Moise luase un cort şi îl întinsese în afara taberei, la o oarecare distanţă. El l-a numit „cortul întâlnirii“[c]. Toţi aceia care doreau să-L întrebe pe Domnul, mergeau la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. 8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica în picioare şi fiecare om stătea la intrarea cortului său şi îl urmărea cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. 9 Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11 Domnul obişnuia să vorbească cu Moise gură către gură, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără; dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu se îndepărta de cort.
12 Moise I-a zis Domnului:
– Tu îmi porunceşti să conduc poporul acesta, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deşi mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am găsit bunăvoinţă la Tine. 13 Dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, descoperă-mi căile Tale ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoinţa Ta. Gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.
14 – Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul.
15 – Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. 16 Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.
17 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume.
18 – Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.
19 – Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. 20 Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. 21 Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. 22 Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. 23 Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută.
Footnotes
- Exodul 33:1 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Exodul 33:2 TM; LXX: Îngerul Meu
- Exodul 33:7 Nu acelaşi cu Tabernaculul, care trebuia să ocupe un loc special în mijlocul taberei, ci o structură temporară până la finalizarea Tabernaculului
Exodus 33
New Century Version
33 Then the Lord said to Moses, “You and the people you brought out of Egypt must leave this place. Go to the land that I promised with an oath to give to Abraham, Isaac, and Jacob when I said, ‘I will give that land to your descendants.’ 2 I will send an angel to lead you, and I will force these people out of the land: the Canaanites, Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites. 3 Go up to a fertile land. But I will not go with you, because I might destroy you on the way, since you are such a stubborn people.”
4 When the people heard this bad news, they became very sad, and none of them put on jewelry. 5 This was because the Lord had said to Moses, “Tell the Israelites, ‘You are a stubborn people. If I were to go with you even for a moment, I would destroy you. So take off all your jewelry, and I will decide what to do with you.’” 6 So the people of Israel took off their jewelry at Mount Sinai.
The Meeting Tent
7 Moses used to take a tent and set it up a long way outside the camp; he called it the “Meeting Tent.” Anyone who wanted to ask the Lord about something would go to the Meeting Tent outside the camp. 8 Whenever Moses went out to the Tent, all the people would rise and stand at the entrances of their tents, watching him until he entered the Meeting Tent. 9 When Moses went into the Tent, the pillar of cloud would always come down and stay at the entrance of the Tent while the Lord spoke with Moses. 10 Whenever the people saw the pillar of cloud at the entrance of the Tent, they stood and worshiped, each person at the entrance of his own tent.
11 The Lord spoke to Moses face to face as a man speaks with his friend. Then Moses would return to the camp, but Moses’ young helper, Joshua son of Nun, did not leave the Tent.
12 Moses said to the Lord, “You have told me to lead these people, but you did not say whom you would send with me. You have said to me, ‘I know you very well, and I am pleased with you.’ 13 If I have truly pleased you, show me your plans so that I may know you and continue to please you. Remember that this nation is your people.”
14 The Lord answered, “I myself will go with you, and I will give you victory.”
15 Then Moses said to him, “If you yourself don’t go with us, then don’t send us away from this place. 16 If you don’t go with us, no one will know that you are pleased with me and with your people. These people and I will be no different from any other people on earth.”
17 Then the Lord said to Moses, “I will do what you ask, because I know you very well, and I am pleased with you.”
Moses Sees God’s Glory
18 Then Moses said, “Now, please show me your glory.”
19 The Lord answered, “I will cause all my goodness to pass in front of you, and I will announce my name, the Lord, so you can hear it. I will show kindness to anyone to whom I want to show kindness, and I will show mercy to anyone to whom I want to show mercy. 20 But you cannot see my face, because no one can see me and live.
21 “There is a place near me where you may stand on a rock. 22 When my glory passes that place, I will put you in a large crack in the rock and cover you with my hand until I have passed by. 23 Then I will take away my hand, and you will see my back. But my face must not be seen.”
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
The Holy Bible, New Century Version®. Copyright © 2005 by Thomas Nelson, Inc.
