Add parallel Print Page Options

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri(A) şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul(B) acestor zile, ne-a vorbit(C) prin Fiul, pe(D) care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin(E) care a făcut şi veacurile. El, care(F) este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine(G) toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut(H) curăţirea păcatelor şi a şezut(I) la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a(J) moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul(K) Meu, astăzi Te-am născut?” şi iarăşi: „Eu(L) Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut(M), zice: „Toţi(N) îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face(O) îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”, pe când Fiului I-a zis: „Scaunul(P) Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a(Q) uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

Read full chapter