8 În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte^(A). ² Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa^(B), în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. ³ Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. ⁴ Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia^(C) şi a ajuns puternic. ⁵ Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn^(D) mare între ochi. ⁶ A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. ⁷ L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. ⁸ Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari^(E), în cele patru vânturi ale cerurilor. ⁹ Dintr-unul^(F) din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi^(G), spre răsărit şi spre ţara^(H) cea minunată. ¹⁰ S-a înălţat^(I) până la oştirea cerurilor^(J), a doborât^(K) la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. ¹¹ S-a înălţat^(L) până la căpetenia^(M) oştirii, i-a smuls^(N) jertfa necurmată^(O) şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. ¹² Oastea^(P) a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul^(Q) la pământ şi a izbutit^(R) în ce a început. ¹³ Am auzit pe un sfânt^(S) vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?’ ¹⁴ Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!’ ¹⁵ Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam^(T) s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om^(U). ¹⁶ Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului^(V) Ulai care a strigat şi a zis: ‘Gavrile^(W), tâlcuieşte-i vedenia aceasta.’ ¹⁷ El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut^(X) cu faţa la pământ. El mi-a zis: ‘Fii cu luare-aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!’ ¹⁸ Pe când^(Y) îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins^(Z) şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. ¹⁹ Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte^(AA) vremea sfârşitului. ²⁰ Berbecul^(AB) pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor. ²¹ Ţapul^(AC) însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat^(AD). ²² Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt^(AE) sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. ²³ La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat^(AF) fără ruşine^(AG) şi viclean. ²⁴ El va fi tare, dar^(AH) nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti^(AI) în tot ce va începe, va nimici^(AJ) pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. ²⁵ Din pricina propăşirii^(AK) lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa^(AL), va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica^(AM) împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini^(AN) omeneşti. ²⁶ Iar vedenia^(AO) cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte^(AP) vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.’ ²⁷ Eu^(AQ), Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile^(AR) împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi^(AS) nimeni nu ştia.