Vedeniile lui Daniel

7 În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat^(A) un vis şi a avut vedenii^(B) în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. ² Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. ³ Şi patru fiare mari au ieşit^(C) din mare, deosebite una de alta. ⁴ Cea dintâi semăna cu un^(D) leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. ⁵ Şi iată^(E) că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: ‘Scoală-te, şi mănâncă multă carne!’ ⁶ După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete^(F) şi i s-a dat stăpânire. ⁷ După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra^(G) fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece^(H) coarne. ⁸ M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt^(I) corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om^(J) şi o gură^(K) care vorbea cu trufie. ⁹ Mă uitam^(L) la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit^(M) de zile a şezut jos. Haina^(N) Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile^(O) Lui, ca un foc aprins. ¹⁰ Un râu^(P) de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii^(Q) de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata^(R) şi s-au deschis cărţile. ¹¹ Eu mă uitam^(S) mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. ¹² Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. ¹³ M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul^(T) ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit^(U) de zile şi a fost adus înaintea Lui. ¹⁴ I S-a^(V) dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele^(W), neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire^(X) veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. ¹⁵ Eu, Daniel, m-am tulburat^(Y) cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. ¹⁶ M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: ¹⁷ ‘Aceste^(Z) patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. ¹⁸ Dar^(AA) sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’ ¹⁹ În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra^(AB) – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea – ²⁰ şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. ²¹ Am văzut, de asemenea, cum cornul^(AC) acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, ²² până^(AD) când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut^(AE) dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. ²³ El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie^(AF) care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. ²⁴ Cele zece coarne^(AG) înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. ²⁵ El va rosti^(AH) vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri^(AI) pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta^(AJ) să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii^(AK) vor fi daţi în mâinile lui timp^(AL) de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. ²⁶ Apoi va veni judecata^(AM) şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. ²⁷ Dar domnia^(AN), stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui^(AO) este o împărăţie veşnică şi toate puterile^(AP) Îi vor sluji şi-L vor asculta!’ ²⁸ Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile^(AQ) mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat^(AR) cuvintele acestea în inima mea.