Revelaţia cu privire la vecinii lui Israel

10 În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi vesteşte un mare război. El a priceput cuvântul, înţelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.

În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.

În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.

Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat[a] cu faţa la pământ.

10 Atunci o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele tremurânde. 11 El mi-a zis:

– Daniele, om plăcut lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!

Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.

12 Apoi a continuat:

– Nu te teme, Daniele, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău! Cuvintele tale au fost auzite şi tocmai din pricina lor am venit eu acum. 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei[b] mi s-a împotrivit timp de douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împăraţii Persiei[c]. 14 Acum am venit să te învăţ cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.

15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ şi am rămas mut. 16 Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om[d] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:

– Stăpâne[e], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. 17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.

18 Atunci cel care avea înfăţişarea ca a unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. 19 El mi-a zis:

– Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare! Fii puternic!

În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum mă întăresc şi i-am zis:

– Vorbeşte, stăpâne, căci m-ai întărit!

20 El m-a întrebat:

– Ştii tu pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei. 21 Dar înainte îţi voi spune ce este scris în Cartea Adevărului[f]. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.

Footnotes

  1. Daniel 10:9 Vezi nota de la 8:18
  2. Daniel 10:13 Şi în v. 20
  3. Daniel 10:13 TM; Teodotion: ajute; l-am lăsat acolo, cu căpetenia împărăţiei Persiei
  4. Daniel 10:16 Cele mai multe mss TM; un mss TM, Q, o versiune a LXX: ceva ce semăna cu o mână de om
  5. Daniel 10:16 Ebr.: Adoni, al cărui corespondent modern ar fi domnule (domnul meu), diferit de Adonai, care de obicei este un apelativ cu referire la Dumnezeu; şi în v. 17
  6. Daniel 10:21 Vezi 12:1

10 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit(A) Beltşaţar. Cuvântul(B) acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire(C). El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput(D) vedenia. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns(E) deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel(F) (Tigru). Am ridicat(G) ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om(H) îmbrăcat în haine de in şi încins(I) la mijloc cu un brâu de aur(J) din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit(K), faţa îi strălucea ca fulgerul(L) şi ochii(M) îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele(N) semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul(O) lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur(P) vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat(Q), culoarea mi s-a schimbat(R), faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când(S) auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. 10 Şi iată că o mână(T) m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. 11 Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit(U) şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12 El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme(V) de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate(W) din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13 Dar căpetenia(X) împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail(Y), una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. 14 Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi(Z), căci(AA) vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’ 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii(AB) în pământ şi am tăcut. 16 Şi iată că cineva(AC) care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins(AD) de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază(AE) şi am pierdut orice putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’ 18 Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. 19 Apoi mi-a zis(AF): ‘Nu te teme(AG) de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!’ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ‘Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.’ 20 El mi-a zis: ‘Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei(AH) Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21 Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail(AI).

10 I den persiske konungen Kores' tredje regeringsår fick Daniel, som ock kallades Beltesassar, en uppenbarelse; den uppenbarelsen är sanning och bådar stor vedermöda. Och han aktade på uppenbarelsen och lade märke till synen.

Jag, Daniel, hade då gått sörjande tre veckors tid.

Jag åt ingen smaklig mat, kött och vin kommo icke i min mun, ej heller smorde jag min kropp med olja, förrän de tre veckorna hade gått till ända.

På tjugufjärde dagen i första månaden, när jag var vid stranden av den stora floden, nämligen Hiddekel,

fick jag, då jag lyfte upp mina ögon, se en man stå där, klädd i linnekläder och omgjordad kring sina länder med ett bälte av guld från Ufas.

Hans kropp var såsom av krysolit hans ansikte liknade en ljungeld hans ögon voro såsom eldbloss, han armar och fötter såsom glänsande koppar; och ljudet av hans tal var såsom ett väldigt dån.

Och jag, Daniel, var den ende som såg synen; de män som voro med mig sågo den icke, men en stor förskräckelse föll över dem, så att de flydde bort och gömde sig.

Så blev jag allena kvar, och när jag såg den stora synen, förgick all min kraft; färgen vek bort ifrån mitt ansikte, så att det blev dödsblekt, och jag hade ingen kraft mer kvar.

Då hörde jag ljudet av hans tal; och på samma gång jag hörde ljudet av hans tal, där jag låg i vanmakt på mitt ansikte, med ansiktet mot jorden,

10 rörde en hand vid mig och hjälpte mig, så att jag skälvande kunde resa mig på mina knän och händer.

11 Sedan sade han till mig: »Daniel, du högt benådade man, giv akt på de ord som jag vill tala till dig, och res dig upp på dina fötter; ty jag har nu blivit sänd till dig.» När han så talade till mig, reste jag mig bävande upp.

12 Och han sade till mig: »Frukta icke, Daniel, ty redan ifrån första dagen, då när du vände ditt hjärta till att söka förstånd och till att ödmjuka dig inför din Gud, hava dina ord varit hörda; och jag har nu kommit för dina ords skull.

13 Fursten för Persiens rike stod mig emot under tjuguen dagar; men då kom Mikael, en av de förnämsta furstarna, mig till hjälp, under det att jag förut hade stått där allena mot Persiens konungar.

14 Och nu har jag kommit för att undervisa dig om vad som skall hända ditt folk i kommande dagar; ty också detta är en syn som syftar på framtiden.»

15 Under det han så talade till mig, böjde jag mitt ansikte mot jorden och var stum.

16 Men se, han som var lik en människa rörde vid mina läppar. Då upplät jag min mun och talade och sade till honom som stod framför mig: »Min herre, vid den syn jag såg har jag känt mig gripen av vånda, och jag har ingen kraft mer kvar.

17 Huru skulle också min herres tjänare, en sådan som jag, kunna tala med en sådan som min herre är? Jag har nu ingen kraft mer i mig och förmår icke mer att andas.»

18 Då rörde han som såg ut såsom en människa åter vid mig och styrkte mig.

19 Han sade: »Frukta icke, du högt benådade man; frid vare med dig, var stark, ja, var stark.» När han så talade med mig, kände jag mig styrkt och sade: »Tala, min herre, ty du har nu styrkt mig.»

20 Då sade han: »Kan du nu förstå varför jag har kommit till dig? Men jag måste strax vända tillbaka för att strida mot fursten för Persien, och när jag är fri ifrån honom, kommer fursten för Javan.

21 Dock vill jag förkunna för dig vad som är upptecknat i sanningens bok. Och ingen enda står mig bi mot dessa, förutom Mikael, eder furste. 11:1. den elektroniska utgåvan.

Daniel’s Vision of a Man

10 In the third year of Cyrus(A) king of Persia, a revelation was given to Daniel (who was called Belteshazzar).(B) Its message was true(C) and it concerned a great war.[a] The understanding of the message came to him in a vision.

At that time I, Daniel, mourned(D) for three weeks. I ate no choice food; no meat or wine touched my lips;(E) and I used no lotions at all until the three weeks were over.

On the twenty-fourth day of the first month, as I was standing on the bank(F) of the great river, the Tigris,(G) I looked up(H) and there before me was a man dressed in linen,(I) with a belt of fine gold(J) from Uphaz around his waist. His body was like topaz,(K) his face like lightning,(L) his eyes like flaming torches,(M) his arms and legs like the gleam of burnished bronze,(N) and his voice(O) like the sound of a multitude.

I, Daniel, was the only one who saw the vision; those who were with me did not see it,(P) but such terror overwhelmed them that they fled and hid themselves. So I was left alone,(Q) gazing at this great vision; I had no strength left,(R) my face turned deathly pale(S) and I was helpless.(T) Then I heard him speaking, and as I listened to him, I fell into a deep sleep, my face to the ground.(U)

10 A hand touched me(V) and set me trembling on my hands and knees.(W) 11 He said, “Daniel, you who are highly esteemed,(X) consider carefully the words I am about to speak to you, and stand up,(Y) for I have now been sent to you.” And when he said this to me, I stood up trembling.

12 Then he continued, “Do not be afraid,(Z) Daniel. Since the first day that you set your mind to gain understanding and to humble(AA) yourself before your God, your words(AB) were heard, and I have come in response to them.(AC) 13 But the prince(AD) of the Persian kingdom resisted me twenty-one days. Then Michael,(AE) one of the chief princes, came to help me, because I was detained there with the king of Persia. 14 Now I have come to explain(AF) to you what will happen to your people in the future,(AG) for the vision concerns a time yet to come.(AH)

15 While he was saying this to me, I bowed with my face toward the ground and was speechless.(AI) 16 Then one who looked like a man[b] touched my lips, and I opened my mouth and began to speak.(AJ) I said to the one standing before me, “I am overcome with anguish(AK) because of the vision, my lord, and I feel very weak. 17 How can I, your servant, talk with you, my lord? My strength is gone and I can hardly breathe.”(AL)

18 Again the one who looked like a man touched(AM) me and gave me strength.(AN) 19 “Do not be afraid, you who are highly esteemed,”(AO) he said. “Peace!(AP) Be strong now; be strong.”(AQ)

When he spoke to me, I was strengthened and said, “Speak, my lord, since you have given me strength.”(AR)

20 So he said, “Do you know why I have come to you? Soon I will return to fight against the prince of Persia, and when I go, the prince of Greece(AS) will come; 21 but first I will tell you what is written in the Book of Truth.(AT) (No one supports me against them except Michael,(AU) your prince.

Footnotes

  1. Daniel 10:1 Or true and burdensome
  2. Daniel 10:16 Most manuscripts of the Masoretic Text; one manuscript of the Masoretic Text, Dead Sea Scrolls and Septuagint Then something that looked like a human hand