Add parallel Print Page Options

Şi m-a dus, în Duhul, într-o(A) pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe(B) o fiară de culoare stacojie, plină cu nume(C) de hulă şi(D) avea şapte capete şi zece(E) coarne. Femeia aceasta era(F) îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită(G) cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea(H) în mână un potir de aur, plin(I) de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină(J): „Babilonul cel(K) mare, mama(L) curvelor şi spurcăciunilor pământului”.

Read full chapter