Dărnicia macedonenilor

8 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. ² În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie^(A) au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. ³ Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. ⁴ Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere^(B) de ajutoare pentru sfinţi. ⁵ Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. ⁶ Noi dar^(C) am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. ⁷ După cum sporiţi în^(D) toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să^(E) sporiţi şi în această binefacere. ⁸ Nu^(F) spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. ⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El^(G), măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. ¹⁰ În această privinţă vă dau^(H) un sfat. Şi sfatul^(I) acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi^(J) voiţi. ¹¹ Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. ¹² Pentru că^(K), dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. ¹³ Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, ¹⁴ ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, ¹⁵ după cum este scris: „Cel^(L) ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.

A doua trimitere a lui Tit

¹⁶ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. ¹⁷ Căci el a primit îndemnul^(M) nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. ¹⁸ Am trimis cu el şi pe fratele^(N) a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile. ¹⁹ Mai mult, el a fost ales^(O) de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre^(P) slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră. ²⁰ În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim. ²¹ Căci căutăm^(Q) să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. ²³ Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii^(R) bisericilor şi fala lui Hristos, ²⁴ daţi-le înaintea bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm^(S) cu voi.

Răsplata dărniciei creştine

9 Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea^(T) de ajutoare pentru sfinţi. ² Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa^(U) voastră, cu care mă laud cu^(V) privire la voi către macedoneni şi le spun că Ahaia^(W) este gata de acum un an. Şi râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei. ³ Am^(X) trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus. ⁴ Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine şi nu vă vor găsi gata, n-aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta. ⁵ De aceea, am socotit de trebuinţă să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie. ⁶ Să^(Y) ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. ⁷ Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu^(Z) cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu^(AA)”. ⁸ Şi Dumnezeu poate^(AB) să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, ⁹ după cum este scris: „A împrăştiat^(AC), a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac”. ¹⁰ „Cel ce dă^(AD) sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii^(AE) voastre. ¹¹ În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care^(AF), prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu. ¹² Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă^(AG) nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. ¹³ Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească^(AH) pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru^(AI) faţă de ei şi faţă de toţi ¹⁴ şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul^(AJ) nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi. ¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru^(AK) darul Lui nespus de mare!

Pavel îşi apără slujba lui

10 Eu^(AL), Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel^(AM) „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” – ² vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să^(AN) alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească. ³ Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. ⁴ Căci^(AO) armele cu care ne luptăm^(AP) noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci^(AQ) sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să^(AR) surpe întăriturile. ⁵ Noi răsturnăm^(AS) izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. ⁶ Îndată^(AT) ce se va săvârşi^(AU) ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. ⁷ La^(AV) înfăţişare vă uitaţi? Dacă^(AW) cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi^(AX). ⁸ Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu^(AY) stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu^(AZ) mi-ar fi ruşine. ⁹ Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele. ¹⁰ „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere, dar^(BA) când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul^(BB) lui n-are nicio greutate”. ¹¹ Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!

Pavel şi potrivnicii lui

¹² Negreşit^(BC), n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. ¹³ Noi^(BD) însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. ¹⁴ Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci^(BE), în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. ¹⁵ Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu^(BF) ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. ¹⁶ Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. ¹⁷ Ci „oricine^(BG) se laudă să se laude în Domnul”. ¹⁸ Pentru că nu^(BH) cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe^(BI) care Domnul îl laudă.

Apostolii mincinoşi

11 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie^(BJ) din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă! ² Căci sunt gelos de voi^(BK) cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am^(BL) logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea^(BM) lui Hristos ca pe o fecioară curată^(BN). ³ Dar mă tem ca, după cum şarpele^(BO) a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice^(BP) de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. ⁴ În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie^(BQ), pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! ⁵ Dar socotesc că nici eu nu sunt cu^(BR) nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” ⁶ Chiar dacă sunt^(BS) un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în^(BT) cunoştinţă, şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate^(BU) privinţele. ⁷ Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi^(BV) ca să fiţi înălţaţi voi şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? ⁸ Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. ⁹ Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am^(BW) fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii^(BX), când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să^(BY) vă îngreunez cu ceva. ¹⁰ Pe adevărul lui Hristos care este în^(BZ) mine, nimeni^(CA) nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei! ¹¹ Pentru ce^(CB)?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu! ¹² Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca^(CC) să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. ¹³ Oamenii aceştia sunt^(CD) nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători^(CE) înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. ¹⁴ Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger^(CF) de lumină. ¹⁵ Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori^(CG) ai neprihănirii. Sfârşitul lor^(CH) va fi după faptele lor.

Necazurile apostolului

¹⁶ Iarăşi^(CI) spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel. ¹⁷ Ce spun în^(CJ) această îndrăzneală, ca să mă laud, nu^(CK) spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie. ¹⁸ De vreme ce^(CL) mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu. ¹⁹ Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi^(CM), care sunteţi înţelepţi! ²⁰ Dacă^(CN) vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi! ²¹ Spre ruşinea mea o spun că am^(CO) fost slabi! Totuşi orice^(CP) poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte. ²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi^(CQ) eu sunt! ²³ Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – Vorbesc ca un ieşit din minţi. – Eu sunt şi mai mult. În osteneli^(CR) şi mai mult; în temniţe şi mai mult; în lovituri^(CS), fără număr; de multe ori în primejdii de moarte^(CT)! ²⁴ De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci^(CU) de lovituri fără una; ²⁵ de trei ori am fost bătut^(CV) cu nuiele; o dată am fost împroşcat^(CW) cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat^(CX) corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. ²⁶ Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în^(CY) primejdii din partea celor din neamul meu, în^(CZ) primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. ²⁷ În osteneli şi necazuri, în priveghiuri^(DA) adesea, în foame^(DB) şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! ²⁸ Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija^(DC) pentru toate bisericile. ²⁹ Cine^(DD) este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard? ³⁰ Dacă e vorba să mă laud, mă^(DE) voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. ³¹ Dumnezeu^(DF) şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care^(DG) este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!… ³² În^(DH) Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. ³³ Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Descoperirile lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în^(DI) Hristos care, acum paisprezece ani, a fost^(DJ) răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie). ³ Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) ⁴ a fost răpit în rai^(DK) şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar^(DL), întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Chiar dacă aş vrea^(DM) să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. ⁷ Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş^(DN) în carne, un sol^(DO) al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. ⁸ De trei^(DP) ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. ⁹ Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă^(DQ) voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. ¹⁰ De aceea simt plăcere^(DR) în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci^(DS), când sunt slab, atunci sunt tare.

Slujba lui Pavel

¹¹ Am ajuns nebun^(DT), voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi, căci, măcar că nu sunt nimic^(DU), totuşi cu nimic^(DV) n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi. ¹² Semnele^(DW) unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi. ¹³ În adevăr^(DX), în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte biserici, afară doar că numai eu^(DY) singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta^(DZ)!… ¹⁴ Iată^(EA) că sunt gata să vin a treia oară la voi, şi tot nu^(EB) vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu^(EC) copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. ¹⁵ Şi eu voi^(ED) cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru^(EE) sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin^(EF)? ¹⁶ Fie şi-aşa! Nu^(EG) v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic.” ¹⁷ Dar^(EH) am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? ¹⁸ Am^(EI) rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el am trimis şi pe^(EJ) fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme? ¹⁹ De multă vreme^(EK) voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea^(EL) lui Dumnezeu în Hristos şi toate^(EM) aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră. ²⁰ Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu^(EN) însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem ca, la venirea mea la voi, să^(EO) nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce^(EP) au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia^(EQ) şi spurcăciunile pe care le-au făcut.

Cele din urmă înştiinţări

13 Vin la voi pentru a^(ER) treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi^(ES) sau trei martori.” ² Cum am spus^(ET), când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte^(EU) celor ce au păcătuit mai înainte şi tuturor celorlalţi că, dacă mă voi întoarce la voi, n-am^(EV) să cruţ deloc, ³ căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte^(EW) în mine: El care nu este slab faţă de^(EX) voi, ci este plin de putere între voi. ⁴ În adevăr^(EY), El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte^(EZ) prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi^(FA) suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi. ⁵ Pe voi înşivă încercaţi-vă^(FB) dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că^(FC) Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi^(FD). ⁶ Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. ⁷ Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne^(FE) putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi. ⁸ Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. ⁹ În adevăr, ne bucurăm când^(FF) noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea^(FG) voastră. ¹⁰ Tocmai de aceea^(FH) vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să^(FI) nu mă port cu asprime, potrivit cu^(FJ) puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.

Urări de sănătate

¹¹ Încolo, fraţilor, fiţi^(FK) sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în^(FL) pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. ¹² Spuneţi-vă unii altora sănătate^(FM), cu o sărutare sfântă. ¹³ Toţi sfinţii vă trimit sănătate. ¹⁴ Harul^(FN) Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea^(FO) Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.

Urare

1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici^(A) printr-un om, ci prin^(B) Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care^(C) L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care^(D) sunt împreună cu mine, către Bisericile^(E) Galatiei: ³ Har^(F) şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! ⁴ El^(G) S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest^(H) veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. ⁵ A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia galatenilor

⁶ Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie^(I). ⁷ Nu doar că^(J) este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. ⁸ Dar chiar dacă noi^(K) înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! ⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită^(L) de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! ¹⁰ Caut^(M) eu oare^(N), în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut^(O) să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Evanghelia lui Pavel

¹¹ Fraţilor^(P), vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, ¹² pentru că n-am primit-o, nici^(Q) n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin^(R) descoperirea lui Isus Hristos. ¹³ Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste^(S) măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd^(T) în ea ¹⁴ şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă^(U) nespus de mare pentru datinile strămoşeşti^(V). ¹⁵ Dar, când Dumnezeu, care^(W) m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale ¹⁶ să^(X) descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc^(Y) între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om^(Z), ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. ¹⁸ După trei ani, m-am suit^(AA) la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. ¹⁹ Dar n-am văzut pe^(AB) niciun alt apostol, decât pe^(AC) Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În cele ce vă scriu, iată^(AD), înaintea lui Dumnezeu, nu mint. ²¹ După aceea^(AE) m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. ²² Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor^(AF) lui Hristos^(AG), care sunt în Iudeea. ²³ Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”. ²⁴ Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Încuviinţarea apostolilor

2 După paisprezece ani, m-am^(AH) suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Tit. ² M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am^(AI) arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg^(AJ) sau să fi alergat în zadar. ³ Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur, ⁴ din pricina fraţilor^(AK) mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia^(AL) pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să^(AM) ne aducă la robie; ⁵ noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul^(AN) Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei^(AO) ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu^(AP) nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu^(AQ) mi-au adăugat nimic. ⁷ Ba dimpotrivă, când au văzut^(AR) că mie îmi^(AS) fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – ⁸ căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse^(AT) şi din mine apostolul neamurilor^(AU) – ⁹ şi când au cunoscut harul^(AV) care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi^(AW), mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. ¹⁰ Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa^(AX) am şi căutat să fac.

Pavel înfruntă pe Petru

¹¹ Dar^(AY) când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit. ¹² În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el^(AZ) mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. ¹³ Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. ¹⁴ Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul^(BA) Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa^(BB) tuturor: „Dacă^(BC) tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” ¹⁵ Noi^(BD) suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi^(BE) dintre neamuri. ¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim^(BF) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci^(BG) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin^(BH) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi^(BI), este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! ¹⁸ Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. ¹⁹ Căci eu, prin^(BJ) Lege, am^(BK) murit faţă de Lege, ca să trăiesc^(BL) pentru Dumnezeu. ²⁰ Am fost răstignit^(BM) împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc^(BN) în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit^(BO) şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă^(BP) neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Legea şi credinţa

3 O, galateni nechibzuiţi! Cine^(BQ) v-a fermecat^(BR) pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? ² Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul^(BS) ori^(BT) prin auzirea credinţei? ³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început^(BU) prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească^(BV)? ⁴ În zadar^(BW) aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! ⁵ Cel ce^(BX) vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? ⁶ Tot aşa şi „Avraam^(BY) a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. ⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei^(BZ) ce au credinţă. ⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea^(CA) că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în^(CB) tine”. ⁹ Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat^(CC) este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă”. ¹¹ Şi că^(CD) nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel^(CE) neprihănit prin credinţă va trăi”. ¹² Însă^(CF) Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine^(CG) va face aceste lucruri va trăi prin ele”. ¹³ Hristos^(CH) ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat^(CI) e oricine este atârnat pe lemn”, ¹⁴ pentru ca^(CJ) binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul^(CK) făgăduit.

Făgăduinţa şi Legea

¹⁵ Fraţilor (vorbesc în felul oamenilor), un testament^(CL), chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. ¹⁶ Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui^(CM) Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos^(CN). ¹⁷ Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat^(CO), aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită^(CP) după patru sute treizeci de ani. ¹⁸ Căci dacă moştenirea^(CQ) ar veni din Lege, nu^(CR) mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. ¹⁹ Atunci pentru ce este Legea? Ea^(CS) a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa^(CT)”, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată^(CU) prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor^(CV). ²⁰ Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când^(CW) Dumnezeu este unul singur. ²¹ Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă^(CX) s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. ²² Dar Scriptura a^(CY) închis totul^(CZ) sub păcat, pentru ca^(DA) făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. ²³ Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea^(DB) ne-a fost un îndrumător^[a] spre Hristos, ca^(DC) să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. ²⁵ După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. ²⁶ Căci toţi^(DD) sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. ²⁷ Toţi^(DE) care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu^(DF) Hristos. ²⁸ Nu^(DG) mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una^(DH) în Hristos Isus. ²⁹ Şi dacă^(DI) sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori^(DJ) prin făgăduinţă.

Moştenitorul şi credinţa

4 Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. ² Ci este sub epitropi şi îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său. ³ Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram^(DK) sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. ⁴ Dar când^(DL) a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut^(DM) din femeie^(DN), născut sub^(DO) Lege, ⁵ ca să^(DP) răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca^(DQ) să căpătăm înfierea. ⁶ Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul^(DR) Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică „Tată!” ⁷ Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă^(DS) eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

Galatenii şi învăţătorii mincinoşi

⁸ Odinioară, când nu cunoşteaţi^(DT) pe Dumnezeu, eraţi robiţi^(DU) celor ce, din firea lor, nu sunt dumnezei. ⁹ Dar acum, după ce^(DV) aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum^(DW) vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături^(DX) începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? ¹⁰ Voi păziţi zile^(DY), luni, vremuri şi ani. ¹¹ Mă tem să^(DZ) nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. ¹² Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu^(EA) mi-aţi făcut nicio nedreptate. ¹³ Dimpotrivă, ştiţi că^(EB), în neputinţa trupului, v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia^(EC) dată. ¹⁴ Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-aţi primit ca^(ED) pe un înger al lui Dumnezeu, ca^(EE) pe Însuşi Hristos Isus. ¹⁵ Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat. ¹⁶ M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că^(EF) v-am spus adevărul? ¹⁷ Nu cu gând bun^(EG) sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei. ¹⁸ Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi. ¹⁹ Copilaşii mei^(EH), pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi! ²⁰ O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb glasul, căci nu ştiu ce să mai cred!

Pilda Agarei şi a Sarei

²¹ Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea? ²² Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul^(EI) din roabă şi unul^(EJ) din femeia slobodă. ²³ Dar cel din roabă s-a^(EK) născut în chip firesc, iar^(EL) cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. ²⁴ Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai^(EM) naşte pentru robie şi este Agar, ²⁵ căci Agar este muntele Sinai din Arabia; şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. ²⁶ Dar Ierusalimul^(EN) cel de sus este slobod şi el este mama noastră. ²⁷ Fiindcă este scris: „Bucură-te^(EO), stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.” ²⁸ Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii^(EP) ai făgăduinţei. ²⁹ Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel^(EQ) ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa^(ER) se întâmplă şi acum. ³⁰ Dar ce zice Scriptura^(ES)? „Izgoneşte^(ET) pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul^(EU) roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.” ³¹ De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci^(EV) ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

5 Rămâneţi dar tari^(EW) şi nu vă plecaţi iarăşi sub^(EX) jugul robiei.

Slobozenia creştină

² Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă^(EY) vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. ³ Şi mărturisesc iarăşi încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că^(EZ) este dator să împlinească toată Legea. ⁴ Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi^(FA) despărţit de Hristos; aţi căzut din^(FB) har. ⁵ Căci noi, prin Duhul, aşteptăm^(FC) prin credinţă nădejdea neprihănirii. ⁶ Căci^(FD), în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa^(FE) care lucrează prin dragoste. ⁷ Voi alergaţi^(FF) bine: Cine^(FG) v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? ⁸ Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce^(FH) v-a chemat. ⁹ Puţin^(FI) aluat face să se dospească toată plămădeala. ¹⁰ Eu^(FJ), cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel^(FK) ce vă tulbură va^(FL) purta osânda, oricine ar fi el. ¹¹ Cât despre mine^(FM), fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce^(FN) mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s-a dus^(FO). ¹² Şi^(FP) schilodească-se odată cei ce^(FQ) vă tulbură!

Îndemn să trăiască în dragoste

¹³ Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie^(FR) o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci^(FS) slujiţi-vă unii altora în dragoste. ¹⁴ Căci toată^(FT) Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să^(FU) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ¹⁵ Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

Faptele firii pământeşti şi Duhul

¹⁶ Zic dar: umblaţi^(FV) cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. ¹⁷ Căci firea^(FW) pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că^(FX) nu puteţi face tot ce voiţi. ¹⁸ Dacă^(FY) sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. ¹⁹ Şi faptele^(FZ) firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, ²⁰ închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, ²¹ pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei^(GA) ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.