2 Corinteni 1
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Urare
1 Pavel, apostol(A) al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi(B) către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia: 2 Har(C) şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
Mângâierile apostolului
3 Binecuvântat(D) să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele(E) lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. 6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe(F) ca şi noi. 7 Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă(G) aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. 8 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul(H) care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9 Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu(I) în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. 10 El(J) ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. 11 Voi înşivă ne veţi(K) ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea(L) făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
Mărturia cugetului apostolului
12 Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume şi mai ales faţă de voi cu o sfinţenie şi curăţie(M) de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu(N) pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13 Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, 14 cum aţi şi cunoscut în parte, că(O) noi suntem lauda voastră, după cum şi voi(P) veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15 În această încredinţare voiam(Q) să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un(R) al doilea har. 16 Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi(S) din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17 În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii(T), ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”. 19 Căci Fiul(U) lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „Da” şi „Nu”, ci(V) în El nu este decât „Da”. 20 În adevăr(W), făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. 21 Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a(X) uns este Dumnezeu. 22 El ne-a(Y) şi pecetluit şi ne-a(Z) pus în inimă arvuna Duhului.
Pricina amânării venirii
23 Iau(AA) pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca(AB) să vă cruţ. 24 Nu doar că(AC) am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră, căci staţi tari în(AD) credinţă.
2 Corintieni 1
Nouă Traducere În Limba Română
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, 4 Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. 5 Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. 6 Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. 7 Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.
8 Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. 9 Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel
12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.
Footnotes
- 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
- 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
- 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
- 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
- 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas
2 Corinthians 1
Easy-to-Read Version
1 Greetings from Paul, an apostle of Christ Jesus. I am an apostle because that is what God wanted. Greetings also from Timothy our brother in Christ.
To God’s church in Corinth and to all of God’s holy people throughout Achaia.
2 Grace and peace to you from God our Father and the Lord Jesus Christ.
Paul Gives Thanks to God
3 Praise be to the God and Father of our Lord Jesus Christ. He is the Father who is full of mercy, the God of all comfort. 4 He comforts us every time we have trouble so that when others have trouble, we can comfort them with the same comfort God gives us. 5 We share in the many sufferings of Christ. In the same way, much comfort comes to us through Christ. 6 If we have troubles, it is for your comfort and salvation. If we are comforted, it is so that we can comfort you. And this helps you patiently accept the same sufferings we have. 7 Our hope for you is strong. We know that you share in our sufferings. So we know that you also share in our comfort.
8 Brothers and sisters, we want you to know about the trouble we suffered in Asia. We had great burdens there, which were greater than our own strength. We even gave up hope for life. 9 In fact, it seems like God has been telling us we are going to die. But this is so that we will not trust in ourselves but in God, who raises people from death. 10 He saved us from these great dangers of death, and he will continue to save us. We feel sure he will always save us. 11 And you can help us with your prayers. Then many people will give thanks for us—that God blessed us because of their many prayers.
The Change in Paul’s Plans
12 This is what we are proud of, and I can say with a clear conscience that it is true: In everything we have done in the world, we have done it with an honest and pure heart from God. And this is even truer in what we have done with you. We did this by God’s grace, not by the kind of wisdom the world has. 13 We write to you only what you can read and understand. And I hope you will fully understand, 14 just as you already understand many things about us. I hope you will understand that you can be proud of us, just as we will be proud of you on the day when our Lord Jesus Christ comes again.
15 I was very sure of all this. That is why I made plans to visit you first. Then you could be blessed twice. 16 I planned to visit you on my way to Macedonia and again on my way back. I wanted to get help from you for my trip to Judea. 17 Do you think that I made these plans without really thinking? Or maybe you think I make plans as the world does, saying yes and no at the same time.
18 But if you can believe God, then you can believe that what we tell you is never both yes and no. 19 The Son of God, Jesus Christ, the one that Silas, Timothy, and I told you about was not yes and no. In Christ it has always been yes. 20 The yes to all of God’s promises is in Christ. And that is why we say “Amen” through Christ to the glory of God. 21 And God is the one who makes you and us strong in Christ. God is also the one who chose us for his work.[a] 22 He put his mark on us to show that we are his. Yes, he put his Spirit in our hearts as the first payment that guarantees all that he will give us.
23 I tell you this, and I ask God to be my witness that this is true: The reason I did not come back to Corinth was that I did not want to punish or hurt you. 24 I don’t mean that we are trying to control your faith. You are strong in faith. But we are workers with you for your own happiness.
Footnotes
- 2 Corinthians 1:21 chose us for his work Literally, “anointed us.” In Greek this word is related to the title “Christ,” which means “anointed one.” See “anoint” and “Christ” in the Word List.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright © 2006 by Bible League International