1 Samuel 26
New American Standard Bible 1995
David Again Spares Saul
26 Then the Ziphites came to Saul at Gibeah, saying, “(A)Is not David hiding on the hill of Hachilah, which is before [a]Jeshimon?” 2 So Saul arose and went down to the wilderness of Ziph, having with him (B)three thousand chosen men of Israel, to search for David in the wilderness of Ziph. 3 Saul camped in the hill of Hachilah, which is before [b]Jeshimon, (C)beside the road, and David was staying in the wilderness. When (D)he saw that Saul came after him into the wilderness, 4 David sent out spies, and he knew that Saul was definitely coming. 5 David then arose and came to the place where Saul had camped. And David saw the place where Saul lay, and (E)Abner the son of Ner, the commander of his army; and Saul was lying in the circle of the camp, and the people were camped around him.
6 Then David said to Ahimelech (F)the Hittite and to (G)Abishai the son of Zeruiah, Joab’s brother, saying, “Who (H)will go down with me to Saul in the camp?” And Abishai said, “I will go down with you.” 7 So David and Abishai came to the people by night, and behold, Saul lay sleeping inside the circle of the camp with his spear stuck in the ground at his head; and Abner and the people were lying around him. 8 Then Abishai said to David, “Today God has delivered your enemy into your hand; now therefore, please let me strike him with the spear [c]to the ground with one stroke, and I will not [d]strike him the second time.” 9 But David said to Abishai, “Do not destroy him, for (I)who can stretch out his hand against the Lord’s anointed and be without guilt?” 10 David also said, “As the Lord lives, (J)surely the Lord will strike him, or (K)his day will come that he dies, or (L)he will go down into battle and perish. 11 (M)The Lord forbid that I should stretch out my hand against the Lord’s anointed; but now please take the spear that is at his head and the jug of water, and let us go.” 12 So David took the spear and the jug of water from beside Saul’s head, and they went away, but no one saw or knew it, nor did any awake, for they were all asleep, because (N)a sound sleep from the Lord had fallen on them.
13 Then David crossed over to the other side and stood on top of the mountain at a distance with a large area between them. 14 David called to the people and to Abner the son of Ner, saying, “Will you not answer, Abner?” Then Abner replied, “Who are you who calls to the king?” 15 So David said to Abner, “Are you not a man? And who is like you in Israel? Why then have you not guarded your lord the king? For one of the people came to destroy the king your lord. 16 This thing that you have done is not good. As the Lord lives, all of you [e](O)must surely die, because you did not guard your lord, the Lord’s anointed. And now, see where the king’s spear is and the jug of water that was at his head.”
17 Then Saul recognized David’s voice and said, “(P)Is this your voice, my son David?” And David said, “It is my voice, my lord the king.” 18 He also said, “(Q)Why then is my lord pursuing his servant? For what have I done? Or what evil is in my hand? 19 Now therefore, please let my lord the king listen to the words of his servant. If (R)the Lord has stirred you up against me, (S)let Him [f]accept an offering; but (T)if it is [g]men, cursed are they before the Lord, for (U)they have driven me out today so that I would have no attachment with the inheritance of the Lord, saying, ‘Go, serve other gods.’ 20 Now then, do not let my blood fall to the ground away from the presence of the Lord; for the king of Israel has come out to search for (V)a single flea, just as one hunts a partridge in the mountains.”
21 Then Saul said, “(W)I have sinned. Return, my son David, for I will not harm you again because my life was precious in your sight this day. Behold, I have played the fool and have committed a serious error.” 22 David replied, “Behold the spear of the king! Now let one of the young men come over and take it. 23 (X)The Lord will repay each man for his righteousness and his faithfulness; for the Lord delivered you into my hand today, but (Y)I refused to stretch out my hand against the Lord’s anointed. 24 Now behold, as your life was (Z)highly valued in my sight this day, so may my life be highly valued in the sight of the Lord, and may He (AA)deliver me from all distress.” 25 Then Saul said to David, “(AB)Blessed are you, my son David; you will both accomplish much and surely prevail.” So (AC)David went on his way, and Saul returned to his place.
Footnotes
- 1 Samuel 26:1 Or the desert
- 1 Samuel 26:3 Or the desert
- 1 Samuel 26:8 Lit even into
- 1 Samuel 26:8 Lit repeat with respect to him
- 1 Samuel 26:16 Lit are surely sons of death
- 1 Samuel 26:19 Lit smell
- 1 Samuel 26:19 Lit sons of men
1 Samuel 26
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
David, în tabăra lui Saul
26 Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea şi au zis: „Iată că David(A) este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.” 2 Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4 a trimis nişte iscoade şi a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5 Atunci, David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner(B), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei şi poporul era tăbărât în jurul lui. 6 David a luat cuvântul şi, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei(C) şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare(D) cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu mă voi pogorî cu tine.” 7 David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort, în mijlocul taberei, şi suliţa lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. 8 Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” 9 Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine(E) ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” 10 Şi David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul(F) îl poate lovi; fie că-i va veni ziua(G) să moară, fie că se va pogorî(H) într-un câmp de bătaie şi va pieri. 11 Să(I) mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, urciorul cu apă şi să plecăm.” 12 David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc(J). 13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu, care strigi către împăratul?” 15 Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.” 17 Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău(K) este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” 18 Şi a zis: „Pentru ce(L) urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: Dacă Domnul este Cel ce te aţâţă(M) împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te atâţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc(N) azi ca să mă dezlipească de moştenirea(O) Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!’ 20 Oh, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice(P), cum ar urmări o potârniche în munţi.” 21 Saul a zis: „Am păcătuit(Q); întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă(R) înaintea ta. Am lucrat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală.” 22 David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va(S) răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului şi El mă va izbăvi din orice necaz.” 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei(T) birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.
Copyright © 2023 by Bible League International
New American Standard Bible®, Copyright © 1960, 1971, 1977, 1995 by The Lockman Foundation. All rights reserved.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
