1 Samuel 19-21

Nouă Traducere În Limba Română

David, prigonit de Saul

19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, ² de aceea l-a înştiinţat spunându-i:

– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. ³ Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.

⁴ Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:

– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. ⁵ Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,

omorându-l pe David fără nici un motiv?

⁶ Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:

– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.

⁷ Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.

⁸ Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. ⁹ Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău^[a] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. ¹⁰ Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. ¹¹ Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“

¹² Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. ¹³ Apoi Mihal a luat terafimul^[b], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. ¹⁴ Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.

¹⁵ Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:

– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.

¹⁶ Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. ¹⁷ Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:

– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?

Mihal i-a răspuns:

– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“

¹⁸ David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. ¹⁹ Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:

– David se află la Naiot, în Rama.

²⁰ Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. ²¹ Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. ²² În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna^[c] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:

– Unde sunt Samuel şi David?

Cineva i-a răspuns:

– Sunt la Naiot, în Rama.

²³ Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. ²⁴ S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“

David şi Ionatan

20 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan şi l-a întrebat:

– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea şi cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viaţa?

² Ionatan i-a răspuns:

– Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.

³ Dar David a jurat din nou, zicând:

– Cu siguranţă că tatăl tău a ştiut că am găsit bunăvoinţă la tine şi s-a gândit: „Să nu ştie Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că între mine şi moarte nu mai este decât un pas.

⁴ – Voi face pentru tine tot ceea ce doreşti, i-a spus Ionatan lui David.

⁵ – Iată, mâine va fi lună nouă^[d] şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec şi să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia. ⁶ Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“ ⁷ Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să ştii că a hotărât să-mi facă rău. ⁸ În ceea ce te priveşte, arată bunătate faţă de slujitorul tău, fiindcă ai făcut cu el un legământ înaintea Domnului. Iar dacă se găseşte vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuţi! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?

⁹ – Niciodată! i-a zis Ionatan. Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a hotărât să-ţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?

¹⁰ – Cine îmi va da de ştire dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime? l-a întrebat David pe Ionatan.

¹¹ Ionatan i-a răspuns:

– Vino, să ieşim în câmp.

Au ieşit amândoi în câmp ¹² şi acolo Ionatan i-a spus lui David:

– Domnul, Dumnezeul lui Israel, este martor că voi iscodi pe tatăl meu mâine şi poimâine cam pe la ceasul acesta. Dacă are gânduri bune pentru tine îţi voi da de ştire. ¹³ Domnul să se poarte cu Ionatan cu toată asprimea^[e] dacă tatăl meu va dori să-ţi facă rău şi eu nu-ţi voi dezvălui lucrul acesta şi nu te voi lăsa să pleci în siguranţă. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu. ¹⁴ Dacă voi mai trăi, să arăţi faţă de mine o îndurare^[f] ca cea a lui Dumnezeu, aşa încât să nu fiu ucis ¹⁵ şi să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de familia mea, atunci când Domnul va şterge de pe faţa pământului pe fiecare din duşmanii lui David.

¹⁶ Astfel a încheiat Ionatan legământ cu familia lui David, spunând: „Domnul să ceară socoteală duşmanilor lui David!“ ¹⁷ Ionatan l-a pus pe David să-şi reînnoiască jurământul din pricina dragostei pe care o nutrea pentru el, pentru că-l iubea aşa cum îşi iubea sufletul lui. ¹⁸ Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. ¹⁹ Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară şi să aştepţi lângă stânca Ezel^[g]. ²⁰ Eu voi trage trei săgeţi spre ea ca şi când aş trage la ţintă. ²¹ Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Iată, săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!» atunci să vii pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranţă. Nu este nici un pericol. ²² Dacă însă îi voi spune băiatului: «Iată, săgeţile sunt dincolo de tine», atunci să pleci pentru că Domnul te trimite. ²³ Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, Domnul este martor între mine şi tine pe vecie.“

²⁴ David s-a ascuns în câmp. Când a început luna nouă, regele s-a aşezat la masă să mănânce. ²⁵ Regele s-a aşezat pe locul său obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa sa^[h], iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol. ²⁶ Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi spunea: „El nu este curat, cu siguranţă nu este curat.“ ²⁷ În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:

– De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?

²⁸ Ionatan i-a răspuns:

– David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. ²⁹ El mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg şi să-mi văd fraţii!“ De aceea nu a venit la masa regelui.

³⁰ Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a spus:

– Bastard răzvrătit^[i] ce eşti! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai, spre ruşinea ta şi a mamei tale care te-a născut^[j]? ³¹ Atâta timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi fi în siguranţă. Trimite deci şi adu-l la mine pentru că trebuie să moară.

³² Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:

– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?

³³ Atunci Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David. ³⁴ S-a ridicat de la masă arzând de mânie şi în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.

³⁵ În dimineaţa următoare, Ionatan a ieşit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băieţaş. ³⁶ El i-a spus băieţaşului: „Aleargă de găseşte săgeţile pe care le-am tras.“

Băieţaşul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. ³⁷ Când băieţaşul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el:

– Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?

³⁸ Ionatan a strigat după el:

– Iute! Grăbeşte-te! Nu te opri!

Băieţaşul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul său. ³⁹ Acesta nu înţelegea nimic; doar Ionatan şi David înţelegeau ce se întâmpla. ⁴⁰ Ionatan i-a dat băieţaşului armele sale, spunându-i:

– Du-te şi du-le în cetate!

⁴¹ După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună, dar David a plâns mai mult. ⁴² Ionatan i-a zis lui David:

– Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „Domnul să fie între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pe vecie.“

Apoi David s-a ridicat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

Fuga lui David la Nob

21 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat:

– De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?

² David i-a răspuns preotului Ahimelek:

– Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. ³ Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

⁴ Dar preotul i-a zis:

– Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.^[k]

⁵ David i-a răspuns preotului:

– Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat^[l]. Trupurile^[m] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?

⁶ Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.^[n]

⁷ În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

⁸ – Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

⁹ Preotul i-a răspuns:

– Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.

– Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.

Fuga lui David la Gat

¹⁰ David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului. ¹¹ Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia:

– Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând:

¹² David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului. ¹³ Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă. ¹⁴ Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi:

– Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus? ¹⁵ Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?