⁷ Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea^(A) şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul^(B) nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii^(C), dar Domnul se uită la inimă^(D).”

⁹ Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte^(A) pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată^(B) inima şi cu un suflet binevoitor, căci Domnul^(C) cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L^(D) vei căuta, Se va lăsa găsit de tine, dar, dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.

¹⁷ Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi^(A) inima şi că iubeşti^(B) curăţia de inimă, de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui.

³⁰ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti^(A) inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor,

²⁰ ‘O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi^(A) rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!’

¹⁰ „Eu, Domnul, cercetez^(A) inima şi cerc rărunchii, ca să^(B) răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”

¹² Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel^(A) neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă^(B) să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. ²⁵ Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El^(A) Însuşi ştia ce este în om.

²⁴ Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care^(A) cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,