Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options Listen to 1 Corintieni 1:1-11:13
Close NTLR

1 Corintieni 1:1-11:13
Nouă Traducere În Limba Română

1 Pavel, chemat prin voia lui Dumnezeu să fie apostol al lui Cristos Isus, şi fratele Sostenes, 2 către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru, Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru, în orice loc: 3 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire

4 Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus 5 şi datorită căruia aţi fost îmbogăţiţi în vorbire şi în orice fel de cunoaştere, 6 întrucât mărturia despre Cristos a fost confirmată în mijlocul vostru. 7 Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, 8 iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. 9 Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Dezbinări în biserică

10 Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.[a] 11 Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12 Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apolos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa[b]!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“ 13 Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? 14 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius, 15 pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu! 16 Da, i-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas, dar în afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia[c], nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie golită de folosul ei.

Cristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu

18 Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. 19 Fiindcă este scris:

„Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi
    şi voi respinge priceperea celor pricepuţi.“[d]

20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul[e]? Unde este polemistul[f] acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? 21 Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. 22 Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, 23 însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. 24 Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

26 Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor[g], nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. 28 Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. 29 Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. 30 Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, 31 pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“[h]

2 Fraţilor, şi eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înţelepciune strălucită, 2 pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit. 3 Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică şi în mare tremur, 4 iar cuvântul şi predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înţelepciunii, ci pe dovada Duhului şi a puterii, 5 ca astfel credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea care vine prin Duhul

6 Totuşi ceea ce vorbim noi printre cei maturi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia şi nici a conducătorilor acestui veac, cărora li se va pune capăt, 7 ci vorbim despre înţelepciunea tainică[i] a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă şi pe care Dumnezeu a destinat-o, înainte de a fi veacurile, pentru gloria noastră. 8 Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înţeles-o, pentru că, dacă ar fi înţeles-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Totuşi, aşa cum este scris:

„Nici un ochi n-a văzut,
    nici o ureche n-a auzit
şi la mintea omului nu s-a suit
    ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.“[j]

10 Dumnezeu însă ne-a descoperit aceste lucruri prin Duhul, pentru că Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost oferite prin har de către Dumnezeu. 13 Nu vorbim prin cuvinte învăţate prin înţelepciunea omenească, ci prin învăţături de la Duhul, întrebuinţând lucrurile duhovniceşti pentru cei duhovniceşti. 14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci

„Cine a cunoscut gândul Domnului,
    ca să-L poată sfătui?“[k]

Noi însă avem gândul lui Cristos.

Despre imaturitate

3 Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)[l], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4 Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? 5 Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. 6 Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7 Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8 Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. 9 Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11 pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12 Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge[m] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.

18 Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:

„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[n]

20 Şi, din nou:

„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[o]

21 Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

Apostolii lui Cristos

4 Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. 4 Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

6 Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. 7 Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? 8 Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! 9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. 11 Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă 12 şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; 13 când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.

14 Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16 Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. 18 Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. 19 Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu[p] nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Disciplina bisericească

5 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. 2 Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? 3 Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. 4 În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan[q], pentru nimicirea trupului[r], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. 6 Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? 7 Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. 8 Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.

9 V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, 10 dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! 12 De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“[s]

Despre litigii între fraţi

6 Dacă unul dintre voi se ceartă cu un altul, cum îndrăzneşte să meargă să fie judecat de către cei nedrepţi, şi nu de către sfinţi? 2 Sau oare voi nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă prin voi va fi judecată lumea, sunteţi voi nevrednici să judecaţi cazuri mici? 3 Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile acestei vieţi? 4 Dacă aveţi deci cazuri privitoare la lucrurile acestei vieţi, voi puneţi judecători pe aceia care nu au însemnătate pentru[t] biserică?[u] 5 Spun aceasta spre ruşinea voastră! Nu există între voi nici cel puţin un om destul de înţelept pentru a judeca între fraţi? 6 Dar fratele merge la judecată împotriva fratelui său şi încă înaintea necredincioşilor! 7 Chiar faptul că aveţi cazuri de judecată între voi înşivă este deja o dovadă a înfrângerii voastre. De ce n-aţi vrut mai degrabă să suferiţi nedreptatea? De ce n-aţi vrut, mai degrabă, să fiţi păgubiţi? 8 Însă voi sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! 9 Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, 10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre desfrâu

12 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nimic nu va pune stăpânire pe mine! 13 Mâncărurile sunt pentru stomac, iar stomacul este pentru mâncăruri; şi Dumnezeu va distruge şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru desfrâu, ci pentru Domnul, iar Domnul pentru trup. 14 Şi Dumnezeu L-a înviat pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Lui. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos? Aşadar, voi lua eu oare un mădular al lui Cristos şi-l voi face mădular al unei prostituate?! Niciodată! 16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o prostituată este un singur trup cu ea? Căci este spus: „Cei doi vor deveni un singur trup.“[v] 17 Dar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18 Fugiţi de desfrâu! Toate celelalte păcate pe care le săvârşeşte omul sunt în afara trupului, dar cel care săvârşeşte desfrâu păcătuieşte împotriva trupului său. 19 Sau oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi-L deci pe Dumnezeu în trupul (şi în duhul) vostru (care sunt ale lui Dumnezeu)[w]!

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“[x], 2 însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. 3 Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. 4 Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. 5 Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)[y] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan[z] din cauza nestăpânirii voastre. 6 Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. 7 Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. 9 Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă. 10 Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei; 11 dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui. 12 Celorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, 13 iar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei. 14 Căci soţul necredincios este sfinţit[aa] prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi. 15 Însă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Căci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

17 Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. 18 Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! 19 Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! 22 Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! 24 Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

25 Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: 26 eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. 27 Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! 28 Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. 29 Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; 30 cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. 32 Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, 33 însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, 34 astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. 35 Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

36 Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui[ab] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei[ac], iar el simte că ar trebui să se căsătorească[ad], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească[ae]! 37 Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa[af] – şi acesta face bine. 38 Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica[ag] sa[ah] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte[ai] face şi mai bine.

39 O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Mâncarea jertfită idolilor

8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere[aj], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. 2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. 3 Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. 4 Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. 5 Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“[ak] –, 6 totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.

7 Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. 8 Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm[al], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. 9 Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.

Drepturile unui apostol

9 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul!

3 Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. 4 Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? 5 Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? 6 Sau numai eu şi Barnabas nu avem dreptul să nu lucrăm? 7 Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu bea din laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? 9 În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“[am] Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10 Sau o spune şi cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris şi pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. 11 Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? 12 Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult?

Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. 13 Nu ştiţi că cei care slujesc în Templu îşi primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar îşi primesc partea din jertfe? 14 Astfel, şi Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. 15 Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Şi nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! 16 Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul[an] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. 18 Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

19 Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. 20 Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. 21 Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. 22 Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 23 Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.

24 Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. 25 Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. 26 Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, 27 ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

Învăţăminte din istoria lui Israel

10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, 3 toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. 5 Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. 6 Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. 7 Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“[ao] 8 Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. 9 Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. 10 Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.

12 Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! 13 Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.

Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului

14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 15 Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. 18 Uitaţi-vă la Israelul după trup[ap]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? 19 Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? 20 Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! 21 Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! 22 Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?

Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!

23 Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. 25 Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, 26 căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“[aq] 27 Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. 28 Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)[ar]; 29 mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? 30 Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? 31 Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. 32 Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33 aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!

11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!

Despre închinare, autoritate şi acoperirea capului

2 Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am încredinţat. 3 Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi necinsteşte Capul. 5 Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca şi cum ar fi rasă pe cap. 6 Dacă femeia nu are capul acoperit, ar putea la fel de bine să-şi taie părul! Însă dacă este ruşinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, atunci să fie acoperită! 7 Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 8 Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9 şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor[as]. 11 Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul faţă de femeie, 12 pentru că, aşa cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul vine prin femeie şi toate vin de la Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită?

Footnotes

  1. 1 Corintieni 1:10 Sau: voi, ci să fiţi pe deplin uniţi de aceeaşi gândire şi de acelaşi scop.
  2. 1 Corintieni 1:12 Atât Chifa / Chefa (aramaică), cât şi Petru (greacă), înseamnă piatră; peste tot în carte
  3. 1 Corintieni 1:17 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  4. 1 Corintieni 1:19 Vezi Is. 29:14
  5. 1 Corintieni 1:20 Lit.: scribi, în sensul de erudiţi, experţi în Lege; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei
  6. 1 Corintieni 1:20 Sau: filozoful
  7. 1 Corintieni 1:26 Lit.: după carne (fire)
  8. 1 Corintieni 1:31 Vezi Ier. 9:24
  9. 1 Corintieni 2:7 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg; contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susţineau că tainele erau cunoscute numai de cei iniţiaţi
  10. 1 Corintieni 2:9 Vezi Is. 64:4
  11. 1 Corintieni 2:16 Vezi Is. 40:13
  12. 1 Corintieni 3:3 Unele dintre cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest cuvânt
  13. 1 Corintieni 3:17 În acest context, prin templu, Pavel se referă la biserică; prin urmare, aici este vorba despre distrugerea unităţii bisericii
  14. 1 Corintieni 3:19 Vezi Iov. 5:13
  15. 1 Corintieni 3:20 Vezi Ps. 94:11
  16. 1 Corintieni 4:20 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  17. 1 Corintieni 5:5 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
  18. 1 Corintieni 5:5 Lit.: cărnii; sau: naturii păcătoase (firii); dat fiind că în textul grecesc lipseşte pronumele posesiv, unii exegeţi sunt de părere că aici ar fi vorba despre faptele fireşti (carnale) ale bisericii, care trebuie nimicite prin decizia de a-l da afară pe cel desfrânat, astfel ca duhul, adică viaţa spirituală a bisericii, să fie salvată
  19. 1 Corintieni 5:13 Vezi Deut. 17:7; 19:19; 21:21; 22:21, 24; 24:7
  20. 1 Corintieni 6:4 Sau: în
  21. 1 Corintieni 6:4 Sau: pentru / în biserică!
  22. 1 Corintieni 6:16 Vezi Gen. 2:24
  23. 1 Corintieni 6:20 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin cuvintele dintre paranteze
  24. 1 Corintieni 7:1 Expresie eufemistică cu referire la relaţiile sexuale; expresia apare de zece ori în literatura greacă şi, cu o singură excepţie, se referă la relaţii sexuale (de ex., Josefus, Antich. 1.8.1; Gen. 20:6 (LXX); Prov. 6:29 (LXX); este posibil ca această afirmaţie să fi fost folosită de corintieni ca un slogan, pe care Pavel trebuie să-l corecteze acum
  25. 1 Corintieni 7:5 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  26. 1 Corintieni 7:5 Vezi nota de la 5:5
  27. 1 Corintieni 7:14 Nu se referă la aspectul mântuirii, ci are în vedere faptul că soţul necredincios se află în sfera binecuvântărilor lui Dumnezeu, beneficiind de acestea datorită soţiei credincioase
  28. 1 Corintieni 7:36 Lit.: fecioara lui; termenul şi, de aici, textul este dificil de interpretat; termenul se poate referi atât la o fiică fecioară sau la o sclavă, cât şi la o logodnică
  29. 1 Corintieni 7:36 Sau, cu referire la cel logodit: şi dacă dorinţa lui este prea puternică
  30. 1 Corintieni 7:36 Sau: s-o mărite, dacă este vorba despre o fiică
  31. 1 Corintieni 7:36 Sau: s-o mărite
  32. 1 Corintieni 7:37 Sau: să nu-şi mărite fiica
  33. 1 Corintieni 7:38 Lit.: fecioara
  34. 1 Corintieni 7:38 Sau: cel care-şi mărita fiica (fecioară)
  35. 1 Corintieni 7:38 Sau: cel care nu şi-o mărită
  36. 1 Corintieni 8:1 Sau: ştim că „toţi avem cunoaştere“; din nou, probabil un slogan folosit de corintieni, dar pe care Pavel trebuie să-l corecteze
  37. 1 Corintieni 8:5 În ideea că, într-adevăr, oamenii recunosc şi se închină mai multor zei, pe care îi consideră „domni“
  38. 1 Corintieni 8:8 Cu referire la mâncarea jertfită idolilor
  39. 1 Corintieni 9:9 Vezi Deut. 25:4
  40. 1 Corintieni 9:16 Sau: motiv
  41. 1 Corintieni 10:7 Vezi Ex. 32:6
  42. 1 Corintieni 10:18 Adică poporul Israel, care este Israel „după trup“, spre deosebire de Biserică, care este Israelul „spiritual“
  43. 1 Corintieni 10:26 Vezi Ps. 24:1
  44. 1 Corintieni 10:28 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  45. 1 Corintieni 11:10 Pavel nu explică această referire a sa la îngeri (contextul este acela al închinării publice a bisericii). Este posibil ca el să fi făcut aluzie la faptul că îngerii privesc şi sunt interesaţi de toate aspectele vieţii de credinţă, nu numai de cele legate de mântuire, ci şi de cele ce vizează închinarea creştină (vezi Ef. 3:10; 1 Tim. 5:21)
Close RMNN

1 Corinteni 1:1-11:13
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Urare

1 Pavel, chemat(A) să fie apostol al lui Isus Hristos, prin(B) voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten(C), 2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei(D) ce au fost sfinţiţi(E) în Hristos Isus, chemaţi(F) să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă(G) în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul(H) lor şi(I) al nostru: 3 Har(J) şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mulţumiri şi îndemn la unire

4 Mulţumesc(K) Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. 5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în(L) toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. 6 În felul acesta, mărturia(M) despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; 7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar în aşteptarea(N) arătării Domnului nostru Isus Hristos. 8 El(O) vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca(P) să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 9 Credincios(Q) este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia(R) cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 10 Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să(S) aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire. 11 Căci, fraţilor, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12 Vreau să spun că fiecare(T) din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Şi eu al lui Apolo!”(U) „Şi eu al lui Chifa!”(V) „Şi eu al lui Hristos!” 13 Hristos(W) a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? 14 Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp(X) şi Gaius(Y), 15 pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu. 16 Da, am mai botezat şi casa lui Stefana(Z), încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

Înţelepciunea lumii şi înţelepciunea lui Dumnezeu

17 De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu(AA) cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. 18 Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie(AB) pentru cei(AC) ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care(AD) suntem pe calea mântuirii, este puterea(AE) lui Dumnezeu. 19 Căci este scris: „Voi prăpădi(AF) înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” 20 Unde(AG) este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a(AH) prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? 21 Căci(AI) întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. 22 Iudeii(AJ), într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune, 23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care, pentru iudei(AK), este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie(AL), 24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea(AM) şi înţelepciunea(AN) lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. 26 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu(AO) sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile(AP) nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. 28 Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care(AQ) nu sunt, ca(AR) să nimicească pe cele ce sunt, 29 pentru ca(AS) nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30 Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune(AT), neprihănire(AU), sfinţire(AV) şi răscumpărare(AW), 31 pentru ca, după cum este scris: „Cine(AX) se laudă să se laude în Domnul”.

Propovăduirea lui Pavel

2 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am(AY) venit să vă vestesc taina(AZ) lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât(BA) pe Isus Hristos şi pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am(BB) venit în mijlocul vostru, am(BC) fost slab, fricos şi plin de cutremur. 4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu(BD) stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci(BE) într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, 5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea(BF) lui Dumnezeu.

Înţelepciunea creştină

6 Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei(BG) desăvârşiţi este o înţelepciune(BH), dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care(BI) vor fi nimiciţi. 7 Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care(BJ) o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 şi pe care(BK) n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă(BL) ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri(BM) pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. 10 Nouă însă Dumnezeu ni(BN) le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară(BO) de duhul omului, care este în el? Tot aşa(BP), nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul(BQ) care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Şi vorbim(BR) despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14 Dar(BS) omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci(BT) pentru el sunt o nebunie, şi(BU) nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Omul duhovnicesc(BV), dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci(BW) „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi(BX) însă avem gândul lui Hristos.

Dezbinările din Corint

3 Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti(BY), ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti(BZ), ca unor prunci(CA) în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte(CB), nu cu bucate tari, căci(CC) nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, 3 pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când(CD) între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4 Când unul zice: „Eu(CE) sunt al lui Pavel!” şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni de lume? 5 Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori(CF) ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut, şi fiecare după puterea(CG) dată lui de Domnul. 6 Eu(CH) am sădit, Apolo(CI) a udat, dar(CJ) Dumnezeu a făcut să crească, 7 aşa că nici(CK) cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. 8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt tot una, şi(CL) fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9 Căci noi(CM) suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea(CN) lui Dumnezeu.

Încercarea focului

10 După(CO) harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia(CP), şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare(CQ) să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea(CR) care a fost pusă şi care(CS) este Isus Hristos. 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13 lucrarea fiecăruia(CT) va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi(CU) în foc(CV). Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va(CW) primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar(CX) ca prin foc.

Templul lui Dumnezeu

16 Nu(CY) ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi. 18 Nimeni(CZ) să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Căci(DA) înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El(DB) prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”. 20 Şi iarăşi: „Domnul(DC) cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” 21 Nimeni(DD) să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate(DE) sunt ale voastre 23 şi(DF) voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Ce sunt apostolii

4 Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte(DG) slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici(DH) ai tainelor lui Dumnezeu. 2 Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. 3 Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4 Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi(DI) nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea(DJ) să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care(DK) va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci(DL), fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. 6 Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri(DM), în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca(DN) prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste ce „este scris” şi niciunul din voi să(DO) nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. 7 Căci cine te face deosebit? Ce(DP) lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

Priveliştea apostolilor

8 O, iată-vă sătui! Iată-vă(DQ) ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi! 9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte(DR) osândiţi la moarte, fiindcă(DS) am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. 10 Noi(DT) suntem nebuni(DU) pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi(DV), slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi! 11 Până(DW) în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi(DX), chinuiţi(DY), umblăm din loc în loc, 12 ne(DZ) ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi(EA), binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; 13 când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca(EB) gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. 14 Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca(EC) pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în(ED) Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. 16 De aceea vă rog să călcaţi pe urmele(EE) mele. 17 Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei(EF), care(EG) este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte(EH) de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ(EI) eu pe oameni pretutindeni în(EJ) toate bisericile.

Împărăţia lui Dumnezeu

18 Unii(EK) s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi. 19 Dar(EL), dacă va voi Domnul(EM), voi veni în curând la voi şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. 20 Căci Împărăţia(EN) lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 21 Ce voiţi? Să vin la voi cu(EO) nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Curvarul din Corint

5 Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de acelea care nici chiar la(EP) păgâni nu se pomenesc, până acolo că(EQ) unul din voi trăieşte cu nevasta(ER) tatălui său. 2 Şi(ES) voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi(ET) mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3 Cât despre mine(EU), măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. 4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin(EV) puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărât ca un astfel de om să(EW) fie dat pe mâna Satanei(EX), pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Hristos – Mielul nostru de Paşte

6 Nu vă lăudaţi(EY) bine. Nu ştiţi că puţin(EZ) aluat dospeşte toată plămădeala? 7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos(FA), Paştele(FB) noastre, a fost jertfit. 8 Să(FC) prăznuim dar praznicul nu(FD) cu un aluat vechi, nici cu(FE) un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Creştinii şi curvarii

9 V-am scris în epistola mea să(FF) n-aveţi nicio legătură cu curvarii. 10 Însă(FG) n-am înţeles cu curvarii lumii(FH) acesteia sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din(FI) lume. 11 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu(FJ) vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici(FK) să mâncaţi. 12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei(FL) de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei(FM) dinăuntru? 13 Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar(FN) din mijlocul vostru pe răul acela.

Judecăţile în Biserica din Corint

6 Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? 2 Nu ştiţi că sfinţii(FO) vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? 3 Nu ştiţi că noi vom judeca(FP) pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? 4 Deci(FQ), când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? 5 Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? 6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! 7 Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce(FR) nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? 8 Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi(FS) încă pe fraţi! 9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici(FT) curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, 10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi aşa eraţi unii(FU) din voi! Dar(FV) aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre curvie

12 Toate(FW) lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 13 Mâncărurile(FX) sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru(FY) Domnul şi(FZ) Domnul este pentru trup. 14 Şi Dumnezeu(GA), care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu(GB) puterea Sa. 15 Nu ştiţi că trupurile(GC) voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! 16 Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor(GD) face un singur trup”. 17 Dar(GE) cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18 Fugiţi(GF) de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte(GG) împotriva trupului său. 19 Nu(GH) ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi(GI) că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci(GJ) aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine(GK) ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 3 Bărbatul(GL) să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5 Să(GM) nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să(GN) nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. 6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu(GO) fac din el o poruncă. 7 Eu aş(GP) vrea ca toţi oamenii să fie ca(GQ) mine, dar(GR) fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8 Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine(GS) pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar, dacă(GT) nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu(GU) eu, ci Domnul, ca nevasta(GV) să nu se despartă de bărbat. 11 (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi

12 Celorlalţi le zic eu, nu(GW) Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14 Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminterea, copiii voştri ar(GX) fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în(GY) pace. 16 Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui(GZ) bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

Fiecare la locul lui

17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta(HA) este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur(HB). 19 Tăierea împrejur(HC) nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci(HD) păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta, dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este un(HE) slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob(HF) al lui Hristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu(HG) un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. 24 Fiecare(HH), fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

Despre fetele fecioare

25 Cât despre fecioare, n-am(HI) o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care(HJ) am căpătat de la Domnul harul să fiu(HK) vrednic de crezare. 26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este(HL) bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. 27 Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. 29 Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta(HM), pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar(HN) folosi de ea, căci(HO) chipul lumii acesteia trece. 32 Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine(HP) nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului cum ar putea să placă Domnului. 33 Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă nevestei. 34 Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se(HQ) îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul, iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă bărbatului ei. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. 36 Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte, să se mărite. 37 Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38 Astfel(HR), cine îşi mărită fata bine face, şi cine n-o mărită mai bine face. 39 O femeie(HS) măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul, dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în(HT) Domnul. 40 Dar, după(HU) părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred(HV) că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Carnea rămasă de la jertfe

8 În ce priveşte(HW) lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă(HX).

Dar cunoştinţa(HY) îngâmfă, pe când dragostea zideşte. 2 Dacă(HZ) crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este(IA) cunoscut de Dumnezeu. 4 Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol(IB) este tot una cu nimic şi(IC) că nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţii(ID) „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), 6 totuşi, pentru noi(IE), nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la(IF) care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un(IG) singur Domn: Isus Hristos, prin(IH) care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. 7 Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat(II). 8 Dar nu carnea(IJ) ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. 9 Luaţi seama(IK) însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire(IL) pentru cei slabi. 10 Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul(IM) lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11 Şi astfel, el, care este slab, va pieri din(IN) pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! 12 Dacă păcătuiţi astfel(IO) împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă(IP) o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

Dreptul lucrătorului creştin

9 Nu(IQ) sunt eu slobod? Nu(IR) sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu(IS) sunteţi voi lucrul meu în Domnul? 2 Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea(IT) apostoliei mele în Domnul. 3 Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. 4 N-avem(IU) dreptul să mâncăm şi să bem? 5 N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii(IV) Domnului, şi Chifa?(IW) 6 Ori numai eu şi Barnaba n-avem(IX) dreptul să nu lucrăm? 7 Cine merge(IY) la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte(IZ) o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte(JA) o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8 Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea? 9 În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să(JB) nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine(JC) ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11 Dacă(JD) am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 12 Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar(JE) noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca(JF) să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. 13 Nu(JG) ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 14 Tot aşa, Domnul(JH) a rânduit ca(JI) cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui

15 Dar eu nu m-am(JJ) folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine, căci aş vrea(JK) mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie(JL) s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am(JM) o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a(JN) fost încredinţată. 18 Care este atunci răsplata mea? Este(JO) să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi să nu(JP) mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19 Căci, măcar că sunt slobod(JQ) faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor(JR), ca(JS) să câştig pe cei mai mulţi. 20 Cu iudeii(JT) m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; 21 cu cei ce(JU) sunt fără Lege(JV) m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără(JW) o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. 22 Am fost slab cu cei(JX) slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor(JY) totul, ca(JZ), oricum, să mântuiesc pe unii din ei. 23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel

24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa(KA) fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi cei ce se luptă(KB) la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji(KC). 26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş(KD) şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 27 Ci(KE) mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire(KF), ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat(KG).

Pildele din Vechiul Testament

10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor(KH), toţi au trecut prin mare(KI), 2 toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare(KJ) duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură(KK) duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos. 5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au(KL) pierit în pustie. 6 Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum(KM) au poftit ei. 7 Să(KN) nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul(KO) a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace”. 8 Să(KP) nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au(KQ) căzut douăzeci şi trei de mii. 9 Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii(KR) din ei, care au(KS) pierit prin şerpi. 10 Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii(KT) din ei, care au(KU) fost nimiciţi de Nimicitorul(KV). 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au(KW) fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care(KX) au venit sfârşiturile veacurilor. 12 Astfel dar, cine(KY) crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. 13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu(KZ), care este credincios, nu(LA) va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit(LB) şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Despre cina Domnului

14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi(LC) de închinarea la idoli. 15 Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată(LD): judecaţi voi singuri ce spun. 16 Paharul(LE) binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea(LF) pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? 17 Având în vedere că este o pâine, noi(LG), care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine. 18 Uitaţi-vă la Israelul(LH) după trup(LI): cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei(LJ) în împărtăşire cu altarul? 19 Deci ce zic eu? Că(LK) un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? 20 Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc(LL) neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii. 21 Nu(LM) puteţi bea paharul Domnului şi paharul(LN) dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. 22 Sau(LO) vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem(LP) noi mai tari decât El?

Cugetul nostru şi al altuia

23 Toate(LQ) lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni(LR) să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. 25 Să mâncaţi din tot ce(LS) se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului. 26 Căci „al(LT) Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”. 27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce(LU) vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului. 28 Dar, dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina(LV) cugetului, căci „al(LW) Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”. 29 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce(LX) să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia? 30 Dacă mănânc aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru(LY) care mulţumesc? 31 Deci(LZ), fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 32 Să nu(MA) fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica(MB) lui Dumnezeu. 33 După cum mă silesc şi eu(MC) în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu(MD) folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.

Ţinuta femeii în adunări

11 Călcaţi pe urmele(ME) mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. 2 Vă laud că(MF) în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi(MG) învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. 3 Dar vreau să ştiţi că Hristos(MH) este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul(MI) femeii şi că Dumnezeu este capul(MJ) lui Hristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau proroceşte(MK) cu capul acoperit îşi necinsteşte Capul său. 5 Dimpotrivă, orice femeie(ML) care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă(MM). 6 Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine(MN) pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este(MO) chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8 În adevăr, nu(MP) bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, 9 şi nu(MQ) bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia, din pricina îngerilor(MR), trebuie să(MS) aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. 11 Totuşi(MT), în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul, prin femeie, şi toate(MU) sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

Next
Romani 16
1 Corintieni 12
Next
dropdown
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Bible Society