¹ Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
    Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
² Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
    din lira cea plăcută şi din harfă^[b].
³ Suflaţi din corn la lună nouă^[c],
    la lună plină, în ziua sărbătorii.
⁴ Aceasta este porunca dată lui Israel,
    hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
⁵ Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
    când a mers împotriva ţării Egiptului;
        acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam^[d]:

⁶ „I-am luat povara de pe umăr,
    mâinile lui nu mai ţin coşul.
⁷ La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
    ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
        te-am încercat la apele Meriba.Sela
⁸ Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
    O, Israele, de M-ai asculta!
⁹ Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
    Să nu te închini nici unui zeu!
¹⁰ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
    Eu te-am adus din ţara Egiptului!
        Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

¹¹ Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
    Israel nu M-a urmat.
¹² Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
    şi a trăit după propriile lui sfaturi.

¹³ „O, de M-ar asculta poporul Meu!
    O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
¹⁴ Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
    şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
¹⁵ Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
    iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
¹⁶ Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
    „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.