¹ Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,
luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
² mici^(A) şi mari,
bogaţi şi săraci!
³ Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte
şi inima mea are gânduri pline de judecată.
⁴ Eu îmi plec^(B) urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harpei.
⁵ Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea^(C) potrivnicilor mei?
⁶ Ei se încred^(D) în avuţiile lor
şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
⁷ Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea^(E) lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
⁸ Răscumpărarea^(F) sufletului lor este aşa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
⁹ Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să^(G) nu vadă mormântul.
¹⁰ Da, îl vor vedea: căci înţelepţii^(H) mor,
nebunul şi prostul deopotrivă pier
şi^(I) lasă altora avuţiile lor.
¹¹ Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau^(J) numele lor la ţări întregi.
¹² Dar omul pus în^(K) cinste nu dăinuieşte,
ci este ca dobitoacele care se taie.
¹³ Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere^(L),
precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.
¹⁴ Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor,
îi paşte moartea
şi, în^(M) curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumuseţea^(N) şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
¹⁵ Dar mie Dumnezeu îmi va^(O) scăpa sufletul din Locuinţa morţilor,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui.
¹⁶ Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva
şi când i se înmulţesc vistieriile casei,
¹⁷ căci^(P) nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se pogoară după el.
¹⁸ Să se tot creadă omul fericit^(Q) în viaţă,
să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
¹⁹ căci tot în locuinţa părinţilor săi va^(R) merge
şi nu va mai vedea lumina^(S) niciodată.
²⁰ Omul^(T) pus în cinste şi fără pricepere
este^(U) ca dobitoacele pe care le tai.