¹ O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
    se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
    înaintea ochilor lui.^[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
    ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
³ Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
    a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
⁴ Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
    stă pe o cale care nu este bună
        şi nu respinge răul.

⁵ Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
    şi credincioşia Ta – până la nori!
⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
    şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
⁷     Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
    fiii oamenilor.^[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
    şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
⁹ Căci la Tine este izvorul vieţii
    şi prin lumina Ta vedem lumina.

¹⁰ Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
    şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
    iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
¹² Au şi căzut făcătorii de rele!
    Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!