Ioan 18:1-19:16
Nouă Traducere În Limba Română
Arestarea lui Isus
18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. 2 Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. 3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. 4 Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:
– Pe Cine căutaţi?
5 Ei I-au răspuns:
– Pe Isus din Nazaret!
El le-a zis:
– Eu sunt!
Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. 6 Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou:
– Pe Cine căutaţi?
Ei I-au zis:
– Pe Isus din Nazaret!
8 Isus a răspuns:
– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!
9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“[c] 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11 Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“
Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru
12 Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat 13 şi L-au dus mai întâi la Ana[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa[f], care era mare preot în anul acela. 14 Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.
15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?
El i-a răspuns:
– Nu sunt.
18 Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19 Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“
22 După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i:
– Aşa-i răspunzi marelui preot?!
23 Isus i-a răspuns:
– Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?
24 Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
A doua şi a treia lepădare a lui Petru
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?
Dar el s-a lepădat şi a zis:
– Nu sunt.
26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:
– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!
27 Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul[g].
Isus înaintea lui Pilat
28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu[h]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Aşadar, Pilat[i] a ieşit afară la ei şi le-a zis:
– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?
30 Ei i-au răspuns:
– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!
31 Atunci Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!
Iudeii i-au răspuns:
– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!
32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns:
– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?
35 Pilat I-a răspuns:
– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?
36 Isus i-a zis:
– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.
37 Pilat L-a întrebat:
– Deci un Împărat tot eşti.
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38 Pilat L-a întrebat:
– Ce este adevărul?
Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
– Eu nu găsesc nici o vină în El! 39 Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“?
40 Ei au strigat din nou:
– Nu pe El, ci pe Baraba[j]!
Baraba era un răsculat[k].
Condamnarea lui Isus
19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască[l]. 2 Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. 3 Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[m] Şi-I dădeau palme. 4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:
– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:
– Iată Omul!
6 Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:
– Răstigneşte-L[n]! Răstigneşte-L!
Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!
7 Iudeii i-au răspuns:
– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8 Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. 9 A intrat din nou în pretoriu[o] şi L-a întrebat pe Isus:
– De unde eşti?
Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?
11 Isus i-a răspuns:
– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:
– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului[p]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“[q]. 14 Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea[r]. Pilat le-a zis iudeilor:
– Iată-L pe Împăratul vostru!
15 Ei au strigat:
– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!
Pilat i-a întrebat:
– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?
Conducătorii preoţilor au răspuns:
– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!
16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.
Răstignirea
L-au luat deci pe Isus,
Footnotes
- Ioan 18:1 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar
- Ioan 18:3 Diviziune a legiunii romane, care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi; dat fiind efectivul numeros de soldaţi al cohortei, este vorba aici de un detaşament al cohortei; şi în v. 12
- Ioan 18:9 Vezi In. 6:39
- Ioan 18:11 Paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mat. 26:39; 27:46)
- Ioan 18:13 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viaţă (vezi Num. 25:13) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-şi păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deţinut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
- Ioan 18:13 Vezi nota de la 11:49; peste tot în capitol
- Ioan 18:27 Vezi nota de la 13:38
- Ioan 18:28 Pretoriul era un cartier general, în cazul de faţă cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreaţa Antonia; peste tot în capitol
- Ioan 18:29 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.); peste tot în carte
- Ioan 18:40 Baraba înseamnă în aramaică Fiul tatălui
- Ioan 18:40 În acest context, termenul grecesc nu are sensul de tâlhar, ci acela de rebel, instigator, revoluţionar (vezi Mc. 15:7; Lc. 23:19). Cei doi oameni care au fost răstigniţi împreună cu Isus erau de asemenea revoluţionari
- Ioan 19:1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâşii din piele, la capătul cărora se aflau bucăţi de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând
- Ioan 19:3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură
- Ioan 19:6 M. Tullius Cicero (106-43 î.Cr.), orator şi politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă şi înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63) iar Josefus că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Răzb., 7.6.4)
- Ioan 19:9 Vezi nota de la 18:28
- Ioan 19:12 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 15
- Ioan 19:13 Pavajul de piatră (gr. Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul aramaic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat
- Ioan 19:14 În jurul orei 12:00; este posibil ca aparenta deosebire între In. 19:14 şi Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00-24:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii, cam pe la ceasul al şaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificaţi mieii de Paşte. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paşte trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în 14 Nisan, „între cele două seri“ (pentru „cele două seri“, vezi nota de la Ex. 12:6). În timpurile NT, mielul era jertfit de către preoţi, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiţi foarte mulţi miei, din pricina mulţimii de pelerini veniţi la Ierusalim, rabinii au redefinit „cele două seri“, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoţii aveau mai mult timp la dispoziţie pentru a sacrifica mieii
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.