Exodus 33
English Standard Version
The Command to Leave Sinai
33 The Lord said to Moses, “Depart; go up from here, you (A)and the people whom you have brought up out of the land of Egypt, to the land of which I swore to Abraham, Isaac, and Jacob, saying, ‘To (B)your offspring I will give it.’ 2 I will send an (C)angel before you, (D)and I will drive out the Canaanites, the Amorites, the Hittites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites. 3 (E)Go up to a land flowing with milk and honey; (F)but I will not go up among you, (G)lest I consume you on the way, for you are a (H)stiff-necked people.”
4 When the people heard this disastrous word, they (I)mourned, and (J)no one put on his ornaments. 5 For the Lord had said to Moses, “Say to the people of Israel, ‘You are a (K)stiff-necked people; if for a single moment I should go up among you, I would (L)consume you. So now (M)take off your ornaments, that I may know what to do with you.’” 6 Therefore the people of Israel stripped themselves of their ornaments, from Mount Horeb onward.
The Tent of Meeting
7 Now Moses used to take the tent and pitch it outside the camp, far off from the camp, and (N)he called it the tent of meeting. And everyone who (O)sought the Lord would go out to the tent of meeting, which was outside the camp. 8 Whenever Moses went out to the tent, all the people would rise up, and (P)each would stand at his tent door, and watch Moses until he had gone into the tent. 9 When Moses entered the tent, the (Q)pillar of cloud would descend and stand at the entrance of the tent, and the Lord[a] would speak with Moses. 10 And when all the people saw the pillar of cloud standing at the entrance of the tent, all the people would rise up and worship, each at his tent door. 11 Thus (R)the Lord used to speak to Moses face to face, as a man speaks to his friend. When Moses turned again into the camp, his (S)assistant Joshua the son of Nun, a young man, would not depart from the tent.
Moses' Intercession
12 Moses said to the Lord, “See, (T)you say to me, ‘Bring up this people,’ but you have not let me know whom you will send with me. Yet you have said, (U)‘I know you by name, and you have also found favor in my sight.’ 13 Now therefore, if I have found favor in your sight, please (V)show me now your ways, that I may know you in order to find favor in your sight. Consider too that this nation is (W)your people.” 14 And he said, (X)“My presence will go with you, and (Y)I will give you rest.” 15 And he said to him, (Z)“If your presence will not go with me, do not bring us up from here. 16 For how shall it be known that I have found favor in your sight, I and your people? (AA)Is it not in your going with us, (AB)so that we are distinct, I and your people, from every other people on the face of the earth?”
17 And the Lord said to Moses, “This very thing that you have spoken I will do, (AC)for you have found favor in my sight, and I know you by name.” 18 Moses said, “Please (AD)show me your glory.” 19 And he said, (AE)“I will make all my goodness pass before you and will proclaim before you my name ‘The Lord.’ And (AF)I will be gracious to whom I will be gracious, and will show mercy on whom I will show mercy. 20 But,” he said, “you cannot see my face, for (AG)man shall not see me and live.” 21 And the Lord said, “Behold, there is a place by me where you shall stand on the rock, 22 and while my glory passes by I will put you in a (AH)cleft of the rock, and I will (AI)cover you with my hand until I have passed by. 23 Then I will take away my hand, and you shall see my back, but my face shall (AJ)not be seen.”
Footnotes
- Exodus 33:9 Hebrew he
Exod 33
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Moise se roagă pentru poporul amărât
33 Domnul a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu(A) poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ‘Seminţei(B) tale o voi da!’ 2 Voi(C) trimite înaintea ta un înger şi voi(D) izgoni pe canaaniţi, amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi. 3 Suie-te în(E) ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar(F) Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc(G) pe drum, căci eşti un popor(H) încăpăţânat.” 4 Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au(I) întristat şi(J) nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. 5 Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: ‘Voi(K) sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în(L) mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi(M) vedea ce-ţi voi face’.” 6 Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la Muntele Horeb.
Moise mergând la cort
7 Moise a luat cortul lui şi l-a(N) întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce(O) întrebau pe Domnul se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără. 8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la(P) uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort. 9 Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul(Q) vorbea cu Moise. 10 Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca(R) cu faţa la pământ la uşa cortului lui. 11 Domnul(S) vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi, Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.
Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu
12 Moise a zis Domnului: „Iată(T), Tu îmi zici: ‘Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‘Eu(U) te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ 13 Acum, dacă(V) am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi(W) căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul(X) Tău!” 14 Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi(Y) cu tine şi îţi voi da(Z) odihnă.” 15 Moise i-a zis: „Dacă(AA) nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. 16 Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu(AB) când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi(AC) deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?” 17 Domnul a zis lui Moise: „Voi(AD) face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai(AE) căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” 18 Moise a zis: „Arată-mi(AF) slava Ta!” 19 Domnul a răspuns: „Voi(AG) face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă(AH) îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” 20 Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate(AI) omul să Mă vadă şi să trăiască!” 21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. 22 Şi când va trece slava Mea, te voi pune în(AJ) crăpătura stâncii şi te voi acoperi(AK) cu mâna Mea până voi trece. 23 Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu(AL) se poate vedea.”
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
