Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’
Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui şi i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»