Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
Eu adormisem, însă inima îmi era trează. Am auzit astfel vocea iubitului meu care bătea la poartă: „Deschide-mi, sora mea, draga mea, porumbiţa mea, desăvârşita mea! Capul îmi este acoperit de rouă şi părul îmi este plin de umezeala nopţii.“